1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Alianţă strategică între Ankara, Atena şi Berlin

În contextul crizei refugiaţilor, Grecia şi Turcia pot profita deopotrivă de sprijinul Germaniei şi al altor state UE. Politica de baricadare este calea greşită, crede Gerald Knaus de la European Stability Initiative.

default

Gerald Knaus

DW: Ce şanse are noua alianţă dintre Grecia, Turcia şi Germania, în vederea contracarării politicii de baricadare.

Gerald Knaus: Nu pot decât să sper într-o îmbunătăţire pe termen mediu a relaţiilor dintre Turcia şi Germania, dat fiind că acum cele două state nu sunt animate de o imensă simpatie sau încredere reciprocă. Condiţia este însă ca turcilor să li se amintească mereu că ţara trebuie să se raporteze - în domeniul drepturilor omului - la măsurile luate acum câţiva ani, respectiv la reforme, care întâresc şi nu slăbesc drepturile omului. Putem spera că situaţia din marea Egee se va relaxa, după atâtea probleme, dacă autorităţile turceşti vor colabora în viitor pe insulele greceşti cu colegii lor eleni, şi dacă ambele ţări vor înţelege importanţa strategică a unor rezultate concrete. În realitate, Grecia este pentru Turcia cel mai sigur vecin, pentru că în rest Turcia este înconjurată de conflicte, state slabe şi duşmani.

DW: Ce se poate face pentru detensionarea situaţiei?

G.K.: Trebuie să se întâmple trei lucruri. Cel mai important ar fi concretizarea planurilor de relocare a refugiaţilor sirieni din Turcia. Trebuie prezentate imagini cu sirienii care ajung într-adevăr din Turcia în Europa, fără a plăti călăuze. Este un semnal foarte important pentru refugiaţi. Numai aşa vor fi refugiaţii dispuşi să mai aştepte, pentru că vor înţelege că au o şansă reală. S-ar reduce astfel şi presiunea asupra Greciei.

În al doilea rând contează modul în care Grecia este pregătită pentru valul de refugiaţi. Aici Uniunea Europeană trebuie să fie mai inovativă şi să încerce mai mult să îi ajute pe greci. În Marea Egee nu avem nevoie acum de mai mulţi poliţişti sau de nave NATO sau ofiţeri Frontex, ci de oameni care îi pot ajuta pe greci să verifice rapid cererile de azil ale celor sosiţi din Turcia, respectând însă dreptul european şi prevederile elene. Aici ar trebuie să intervină şi Comisia Europeană şi, în caz de nevoie, să se îndrepte către un mecanism comun de acordare a azilului.

În al treilea rând Grecia trebuie ajutată. Falsele acuzaţii la adresa Greciei sunt extrem de contraproductive. Ceea ce a spus deja şi cancelara Merkel. În acest caz Germania este un exemplu singular de politică raţională.

DW: Cât de reale sunt şansele adoptării şi aplicării unor asemenea măsuri, date fiind blocajele din ţările est-europene, în frunte cu Orban?

G.K: Victor Orban s-a opus de la bun început în mod constant politicii germane. El spune clar că Europa nu îşi poate permite să vorbească despre drepturile omului. Singura şansă, în varianta lui, este să ridice garduri de care să nu treacă nici migranţii economici şi nici refugiaţii sirieni. Între timp, politica lui a fost preluată de foarte, foarte multe state. Pe de-o parte din disperare, pentru că nu văd altă cale, şi pe de alta din convingere, gândindu-se la câştigarea electoratului.

DW: Mai are vreo şansă mult invocata "soluţie europeană"?

G.K.: Va exista o soluţie europeană foarte limitată. Adevărata muncă pentru a ajunge la o rezolvare va reveni unui număr mic de state. Dacă Germania sau o coaliţie formată din câteva state ar prelua refugiaţi din Turcia, atunci ar fi şi în interesul Berlinului ca Grecia şi Turcia, care fac parte din planul comun să îşi facă temele. În realitate, planul de acţiune s-ar baza pe un trio sau pe un grup mic de state, pe Turcia şi Grecia. Şi dacă Orban priveşte de pe margine şi sabotează planul, pentru că el are o altă viziune politică asupra viitorului Europei, asupra drepturilor refugiaţilor în Europa, merită ţinut minte, pentru a nu mai avea niciun fel de iluzii privind o agendă politică europeană.