Alianţa DA îşi confirmă energic supremaţia politică

Candidatul Alianţei PNL-PD a fost votat de peste 230.000 de bucureşteni, 53 % din voturi, fiind urmat de candidatul PSD, Marian Vanghelie, cu aproximariv 128.330 voturi, adică ceva mai puţin de 30%.

Pe locul trei s-a plasat Cristian Popescu, popularul Piedone, cu vreo 37.000 de voturi, adică 8,71%.

Se pare că nostalgicii epocii comuniste nu au dispărut de tot din Bucureşti şi că îşi caută, pe mai departe, căi de manifestare publică de vreme ce Anca Petrescu, arhitecta Casei Poporului a adunat mai mult de 3% din voturi, în orice caz mult mai mult decît candidatul ţărăniştilor lui Gheorghe Ciuhandu. Peste 1% au mai obţinut Radu Opaina de la Partidul Umanist şi lucru notabil, independentul Ralu Filip cu 1,16%.

PSD a pierdut încă o dată şi în bună măsură a fost o pierdere programată. Nimănui din PSD nu îi pasă cu adevărat că Vanghelie a pierdut alegerile. Poate doar lui Dan Ioan Popescu, şeful organizaţiei municipale care a dat d eintelsc ca asteapta un rezultat foarte bunal lui marina vangheie.

De fapt Vanghelie secondat de doctorul Oprescu şi tutelat de Dan Ioan Popescu nu a candidat împotriva lui Adrian Videanu, premiantul taberei portocalii, ci împotriva lui Mircea Geoană şi Adrian Năstase. Miza lui Dan Ioan Popescu nu era să cîştige primăria Bucureştilor, o iluzie astăzi, ci să ia un scor mai bun decît Geoană sau măcar unul apropiat, în aşa fel încît poziţiile sale epolitice anterioare să obţină o confirmare retroactivă. Dacă Vanghelie ar fi adunat măcar 40%, atunci Dan Ioan Popescu ar fi putut spune că eficacitatea lui politică este foate mare de vreme ce resursele financiare puse în joc au fost incomparabil mai mici de astă dată. Este de notat însă că în eventualitatea, plină de haz, în care Vanghelie ar fi cîştigat, liderii PSD cu excepţiile cunoscute, ar fi fost primii care să regrete. Oricum pentru PSD joaca s-a terminat şi timpul îl obligă să treacă la lucruri mai serioase.

Pentru Alianţă rezultatul alegerilor este o confirmare a poziţiei sale în Bucureşti, dar una lipsită de glorie, de vreme ce abia 10 şi ceva la sută % dintre bucureşteni l-au votat pe Adrian Videanu. Totuşi absenteismul acesta masiv şi fără precedent nu este neapărat indiciul unei dezaprobări faţă de politica Alianţei DA sau al unei reticenţe faţă de candidatul Videanu. Este mai curînd sentimentul siguranţei de sine al unui electoral tradiţional anti-PSD, care nu a crezut nici o clipă că ar putea să fie pus în pericol de un partid care, în loc să joace serios, a preferat să se auto-parodieze. Majoritatea partizanilor Alianţei DA au crezut oarecum că lucrurile vor merge şi fără ei, ceea ce s-a şi întîmplat.

Dacă ar fi ceva de discutat asupra acestor rezultate şi mai ales asupra absenteismului este că şi de data aceasta s-a adeverit că bucureştenii se mobilizează în primul rînd politic. Nu proiecte edilitare şi comunitare îi mobiliează pe bucureşteni, ci partizanate politice. Asta dă de înţeles că Bucureştii sînt un oraş şi o comunitate care nu are conştiinţa de sine şi se comportă mai curînd ca un amalgam de populaţii.