Alegerile europene, simplu test de popularitate pentru partidele germane

Miza este dublă: cei 732 de legislatori dar şi viitorul Uniunii. Rolul forului legislativ în acest viitor nu este de ignorat – în fond, toate deciziile comunitare traversează şi dezbaterile parlamentare. În Germania, dar nu numai, electoratul manifestă un grad ridicat de dezinteres. Sondajele indică o prezenţă la urne de cel mult 40%. Şi chiar acestora le pasă prea puţin de ceea ce se întâmplă în Parlamentul de la Bruxelles. Interesul, în faţa urnelor, se îndreaptă mai degrabă spre sancţionarea politicii interne.

Şansele estimabil reduse ale social-democraţilor germani, de exemplu, nu au de-a face cu modul în care au evoluat trimişii partidului în Legislativul comunitar ci, în esenţă, cu imaginea proastă a coaliţiei roşu-verde de la Berlin. Astfel că politicienii coaliţiei conservatoare s-au grăbit să atragă atenţia stângii să ţină cont de acest vot-avertisment. Social-democraţii au pus accentul, în campania încă în plină derulare, pe politica adoptată în privinţa Irakului – o temă ce nu prea are nimic în comun cu votul european. Liberalii şi post-comuniştii se lasă şi ei angrenaţi în dezbateri de natură politică internă. Doar ecologiştii fac opinie separată şi abordează subiecte cu adevărat europene. Dar nu exagerează prea tare şi se rezumă la protecţia mediului şi a consumatorului. Acest mod de a face campanie nu îi este de folos Parlamentului comunitar.

Eforturile politicenilor trimişi de partide să combată la Bruxelles sunt marcate de indiferenţa electoratului şi de absenţa unui suport real din partea colegilor din Legislativul federal. Ar putea, cel puţin, să se resemneze cu faptul că într-atât sunt atinse şi alegerile de land de politicile federale încât cu greu mai pot fi numite alegeri regionale. Iar cum alegerile europene se derulează la nivel federal, partidele încearcă să le exploateze ca pe un test al stării de spirit a populaţiei. Astfel că, până la urmă, nu candidaţii ci liderii partidelor sunt cei ce se înfruntă în acest scrutin.

Cert şi, mai ales, trist este că electoratul subapreciază importanţa scrutinul continental, iar în ce priveşte Parlamentul European, competenţele şi influenţa acestuia nu le sugerează mare lucru. Se poate spune că, până la urmă, votul celor ce-şi vor exercita dreptul de a merge la urne şi a alege reprezentanţii europeni va reflecta orice – mai puţin, însă, aprecierea personală a activităţii parlamentarilor europeni.