1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Alegerile din Polonia și ”frontul estic”

Scpeticismul Estului față de imigrația orientală ar putea crește odată cu instalarea unui guvern conservator la Varșovia.

Victoria de duminică a conservatorilor polonezi ar putea modifica puțin raporturile de forțe în Europa cu urmări vizibile în chestiunile cele mai sensibile. România, într-o manieră ușor confuză, se exprimase împotriva cotelor obligatorii de refugiați, atrăgându-și criticile acelora care au susținut că ar fi trebuit să accepte fără discuție solicitările Germaniei. În opinia acestora, România a greșit defilând alături de Ungaria și Slovacia, state care au manifestat o mică disidență în câmpul atlantist, fiind de preferat să fi imitat Polonia, care își nuanțase punctul de vedere înaintea sumitului decisiv.

Dar începând de ieri se vede și mai limpede cât de greșit a fost acest îndemn, căci vom asista după toate probabilitățile la o întărire a filonului conservator. La alegerile legislative desfășurate duminică, partidul fraților Kaczynsky, ”Dreptate și Justiție” (PiS) a obținut majoritatea absolută și va putea forma singur guvernul. ”Dreptate și Justiție” este un partid proeuropean (prin raportare la euroscepticii radicali), dar unul care se simte mai aproape de conservatorii britanici decât de creștin-democrații germani. Recent, în plenul Parlamentului European, polonezul Ryszard Legutko (traducător și comentator al lui Platon) critica cu multă severitate politica cancelarului Angela Merkel în chestiunea refugiaților, acuzând-o pe șefa guvernului de la Berlin că ia decizii unilaterale în detrimementul democrației europene. ”Doamnă Merkel, a spus Legutko, pretindeți că luați povara pe umerii dumneavoastră, dar în realitate luați conducerea și exercitați puterea de una singură. (...) Ați suspendat cu de la sine putere regulile Schengen și apoi tot dumneavoastră le-ați reinstituit, fără să vă consultați cu nimeni”. E firesc să ne așteptăm ca ceva din această poziție să se regăsească și în orientarea noului guvern de la Varșovia. Prin urmare cei care recomandaseră României să imite Polonia acceptând cotele au rămas, subit, fără ”model” și fără repere.

În politica europeană, Germania care reușise să spargă ”frontul estic” cu ajutorul lui Donald Tusk va avea de aici înainte un oponent mult mai puternic. Totuși situația rămâne extrem de complicată, căci grupul de la Vișegrad nu va reuși nici de aici înainte să fie solidar în toate privințele. Căci dacă în chestiunea refugiaților, Polonia ar putea susține mai ferm poziția definită de Budapesta, nu același lucru se poate spune despre relația cu SUA și politica față de Moscova. Partidul fraților Kaczynsky manifestă o ireductibilă poziție antirusească și speră să atragă și România pe această linie mai radicală, care nu convine însă nici Ungariei și nici Cehiei sau Slovaciei. Prin urmare Germania va păstra un anumit spațiu de manevră.

Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, căci poziția României pare puțin oscilantă. Am fost surprinși să observăm că premierul Victor Ponta ca și ministrul său de externe au criticat politica Ungariei față de refugiați, deși România afirmase, cel puțin în principiu exact aceeași poziție. Declarațiile de atunci au părut cu atât mai nepotrivite (le-am interpretat ca pe o expresie a antipatiei față de Budapesta) cu cât premierul a reconfirmat deunăzi la Sofia politica de reticență față de imigranți: „Noi, cele trei ţări, (Bulgaria, România și Serbia) suntem pregătite, dacă Germania şi Austria îşi închid frontierele, să nu ne lăsăm ţările să devină zone-tampon”, a declarat Boiko Borisov în prezența omologului sârb și a premierului Victor Ponta.

Dar o anumită îndoială cu privire la fermitatea poziției românești se păstrează, căci președintele Klaus Iohannis - și în cele din urmă titularul politicii externe - a declarat că nu confirmă înțelegerile de la Sofia. Nu s-a înțeles bine dacă e vorba numai de eterna hărțuială dintre palate sau dacă președintele are în vedere o anumită schimbare de optică.

Prin urmare, Polonia va reprezenta o nucă tare care va opune mai multă rezistență politicii Berlinului, dar nu știm dacă Estul va reuși să se exprime cu adevărat solidar. Ar fi regretabil însă ca realismul acesta al esticilor și scepticismul lor față de marile înflăcărări idealiste să nu fie ascultat. Devine tot mai clar, pe zi ce trece, că entuziasmul inițial al guvernului actual de la Berlin a fost exagerat chiar dacă Angela Merkel se ferește să recunoască acest lucru. Europa nu îi poate abandona iernii pe cei deja sosiți pe continent, dar pe de altă parte ar trebui să închidă frontierele. Scepticii au avut dreptate din prima clipă: retorica ospitalității nu face decât să atragă mereu noi și noi refugiați, ceea ce va face ca situația să devină imposibil de administrat.