1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Alegerile americane urmărite din capitala României

Există mecanisme simple prin care alegerile americane vor avea o înrâurire puternică și asupra vieții sociale din România.

Alegerile americane îi captivează pe români tot mai mult, pe măsură ce legăturile cu lumea occidentală devin mai puternice. Din păcate, predomină în presa românească o imagine unilaterală, una care îl prezintă pe Donald Trump drept un izolaționist gata să lase estul Europei pe seama Rusiei, ca să nu mai vorbim de propaganda liberal-stângistă pe tema pretinsului rasism, sexism și a oricărui alt ”–ism” inventat anume pentru discreditarea conservatorilor.

Alegerile americane sunt de fapt importante nu doar pentru că America e o putere globală, ci mai ales pentru că prilejuiesc o nouă înfruntare între ideologiile care își dispută astăzi întâietatea. De aceea, a face caz de politica eventuală a Statelor Unite față de Rusia lui Putin și a dramatiza situația fără niciun temei sunt doar diversiuni menite să camufleze avansul furișat al progresismului într-o țară ca România. Spunem ”furișat” pentru că se face prin stratageme menite să evite riscurile dezbaterii publice, așa cum ar fi reclamațiile la CNCD și recursul la Curtea Constituțională. Un exemplu foarte bun de strategie lipsită de orice fair play democratic a fost reclamația din anii trecuți împotriva icoanelor ortodoxe, care, în acțiune concertată cu procesul crucifixului catolic din instituțiile publice italiene, aspira să obțină o victorie la CEDO. Or, o sentință a Curții pentru Drepturile Omului privitoare la interzicerea simbolurilor religioase s-ar fi răsfrânt apoi ca o obligație inconturnabilă asupra țării, chiar mai înainte ca cetățenii ei să înțeleagă ce se petrece.

Mai mult succes au obținut aceste grupuri radicale în cazul predării religiei în școală, căci au reușit să provoace o decizie ambiguă a forulului constituțional. Luați pe nepregătite și intimidați, judecătorii au cedat unor sofisme bine puse la punct. Să observăm însă cât de mult contează și mediul politic extern. Căci dacă o țară cu înclinații preponderent conservatoare - dar suferind de grave complexe - se teme că va primi referințe negative în rapoartele Departamentului de Stat al SUA, nu va avea tăria să-și mențină poziția.

Nu e deloc același lucru dacă la Casa Albă este un președinte cu o viziune conservatoare asupra societății sau, dimpotrivă, unul care îl privește pe omul ”vechi” conservator cu un dispreț nedisimulat. Căci anturat de emisarii unei mari puteri liberal-progresiste, președintele unei țări din Est, nesigur pe el însuși din diferite motive, se va simți îndemnat să-i numească pe concetățenii săi  ”fanatici religioși” și să-i destituie din drepturile lor democratice. Suntem absolut convinși că, dacă ambianța externă se va schimba, și acel președinte dintr-o țară mică va deveni mai prietenos cu concetățenii săi și va înțelege că misiunea sa nu este să-și ”educe” poporul, ci să-l reprezinte.

Iată mecanismele simple, aproape neverosimil de simple, prin care alegerile americane sunt și alegeri românești. Și  iată de ce liberal-progresiștii, care înțeleg mai bine aceste resorturi, fac propaganda aceasta acerbă în favoarea lui Hillary Clinton, sperând ca propria lor poziție să iasă întărită. Numai conservatorii sunt dezorientați și par să nu înțeleagă miza momentului, pierzându-se în tot soiul de considerații colaterale despre lipsa de finețe a candidatului republican sau pretinsele conivențe cu președintele Rusiei. Este chiar tristă lipsa de perspicacitate a  atâtor intelectuali care se declară conservatori-creștini, dar care se delimitează de Donald Trump cu tot soiul de argumente estetizante.

Desigur că toate complicațiile politicii americane ne rămân străine aici la București, cu atât mai mult cu cât presa se înscrie ea însăși tot mai mult în efortul de propagandă, dar trebuie să fim conștienți că anumite orientări societale se vor răsfrânge și asupra noastră, uneori cu o violență de ton pe care am mai trăit-o în trecut. Atunci când un tânar militant progresist imaginează, în zilele noastre, fie și metaforic, un soi de pogrom asupra creștinilor ortodocși în numele ”democrației”, în timp ce Ministrul de Justiție vorbește despre ”extremismul” celorlalți, adică al Coaliției pentru familie, avem serioase motive de îngrijorare. Căci e pe cale să se producă în societatea românească un dezechilibru grav, pe care politica autohtonă nu mai pare capabilă să-l stopeze din teamă sau nesiguranță de sine.

Autor: Horațiu Pepine