Alegeri americane pe fundalul conferinţei mondiale pentru mediu

În comentariul din Nürnberger Nachrichten putem citi, că Bush „mimează un erou al libertăţii, care vrea să dăruiască irakienilor democraţia, în timp ce ţara se dezmembrează în adevărate băi de sânge. Iar texanul, împreună cu republicanii săi, promiseseră să instaureze curăţenie morală şi verticalitate la Washington, dar valul de scandaluri sexuale, acuzaţii de corupţie şi înşelătorie, i-au determinat chair şi pe cei mai fideli susţinători ai partidului republican, să aibă îndoieli privind misiunea divină asumată de gaşca haotică de la cârma Americii.”

Frankfurter Allgemeine Zeitung opinează că europenii ţin din răsputeri cu democraţii, sperând că aceştia vor reuşi într-un final să spargă monopolul majorităţii republicane, pentru a crea un pol de echilibru faţă de preşedintele Bush. Iar previziunile arată bine, democraţii au şanse bune să întrunească majoritatea măcar în Camera Reprezentanţilor. Des a fost afirmat că politica americană ar putea fi paralizată, în condiţiile în care Casa Albă şi Capitolul ar fi în mâini separate. Se poate, dar nu trebuie neapărat să fie aşa.

Landeszeitung din Lüneburg crede că alegerile din SUA marchează sfârşitul erei Bush. Dar speranţe exagerate privind un preşedinte cu mâinile legate sunt fundamental greşite. Un parlament dominat de democraţi va impune probabil o retragere treptată a trupelor americane din Irak, dar nu va risca în nici un caz să permită Irakului căderea într-un haos total. Totuşi, o înfrângere a republicanilor ar reprezenta un semnal încurajator pentru reafirmarea democraţiei americane. În special pentru cei care aparent o apără, dar de fapt o subminează.

Alegerile din SUA sunt principala temă şi în cotidienele internaţionale. La Repubblica scrie că a venit ziua adevărului, americanii fiind chemaţi la urne pentru a decide asupra componenţei noului congres, şi implicit asupra spaţiului de manevră al preşedintelui Bush în ultimii săi doi ani de mandat prezidenţial. Financial Times din Londra este de părere că războiul din Irak a dominat alegerile americane, şi se întreabă, ce va fi câştigat ţara în cazul unei victorii democrate?! Casa Albă va decide în continuare asupra problemelor de importanţă strategică, dar un Congres dominat de democraţi ar putea introduce o serie de investigaţii penibile a intervenţiei militare. În plus, pârghia finanţării campaniei este la mâna lor. Se prefigurează o imagine dureros de asemănătoare cu agonia războiului din Vietnam. Daily Telegraph comentează că nici democraţii nu au o alternativă la războiul din Irak. Republicanii păreau a fi pierdut controlul situaţiei din Irak, dar entuziasmul care i-a însoţit pe democraţi s-a diminuat treptat, după ce nici aceştia nu au produs un plan de rezolvare a situaţiei dramatice irakiene. Înţelepţii spun următoarele: La alegerile din America, trendul este prietenul tău cel mai bun. Nu contează cifrele absolute, ci tendinţa într-un anumit interval de timp, în special pe finalul campaniei electorale. Iar republicanii au crescut în ultimele zile din nou în sondaje. Iar Le Monde categoriseşte alegerile drept un referendum al politicii Bush. Dacă totul s-ar învârti numai în jurul intervenţiei militare din Irak, rezultatul ar fi fost deja stabilit. Dar să nu uităm că aspectele regionale, economice şi fiscale joacă un rol foarte important pentru electoratul american.

Inaugurarea celui de-al 12-lea summit mondial pentru protecţia mediului înconjurător în capitala Keniei Nairobi a reunit mii de politicieni şi reprezentanţi ai organizaţiilor ecologiste, care au enunţat în unanimitate faptul că transformarea climaterică este una din cele mai mari ameninţări la adresa umanităţii.

Pe marginea acestui subiect, Mannheimer Morgen comentează că summitul Naţiunilor Unite de la Nairobi nici măcar nu are un mandat să negocieze un viitor acord pentru protecţia mediului. Protocolul de la Kyoto, care expiră în anul 2012, şi pentru a cărui ratificare au trecut 10 ani de la începutul negocierilor, nu şi-a atins ţelurile până în prezent. SUA, care contribuie cu peste 21% la emisiile totale de gaze de seră refuză în continuare să se supună protocolului, care prevede o reducere de 5% a emisiilor poluante. Experţii sunt însă de părere, că diminuarea ar trebui să se ridice la 80% până în anul 2050, pentru a evita o catastrofă de proporţii planetare. La Nairobi se va vorbi din nou foarte mult, dar rezultate se vor lăsa aşteptate încă multă vreme.

Iar Ostsee Zeitung din Rostock avertizează asupra dezinformării în probleme de mediu. Deseori catastrofele iau proporţii regionale, dar efectele globale le sunt cunoscute numai oamenilor de ştiinţă. Totuşi economia începe să fie conştientă de riscuri. Giganţii petrolieri, precum British Petrolium, încep să se concentreze pe surse alternative de energie. Fondurile de investiţii americane investesc numai în ramuri care dau atenţie şi mediului înconjurător, în timp ce China va deveni în scurt timp cel mai mare producător de tehnologie pentru energie solară şi eoliană. Nu este vorba de un set de principii nobile, care guvernează această schimbare de curs, ci de bani şi noi pieţe, pe care alarmanta schimbare climaterică globală le pune la dispoziţie.

Osnabrücker Zeitung mai comentează şi situaţia guuvernului de uniune naţională din teritoriile palestiniene. Securea războiului este îngropată, cel puţin pentru moment. Hamas şi Fatah, cele două mişcări rivale din Palestina, s-au decis să încerce şi altceva: o coaliţie. Aceasta este privită drept un gest raţional şi responsabil, şi se pare că până şi fundamentaliştii Hamas au recunoscut, că ura şi discursurile extremiste nu aduc nimic bun palestinienilor. După înrăutăţirea dramatică a situaţiei din fâşia Gaza şi Cisiordania, noua coaliţie doreşte să schimbe cursul negativ, şi să atragă în acelaşi timp şi fonduri internaţionale de asistenţă financiară. Premiza pentru succes, rămâne însă recunoaşterea de către Hamas a dreptului la existenţă a Israelului.

Tages-Anzeiger din Zürich nu uită că improbabilul s-a adeverit. Sandinistul Daniel Ortega s-a întors la putere în Nicaragua. Cine este însă acest fost lider revoluţionar, care în ultimii ani a propovăduit neobosit reconcilierea naţională şi instaurarea păcii? A tras Ortega într-adevăr linie după trecutul său revoluţionar? În orice caz, nici America Latină, nici Nicaragua nu o vor lua pe un curs greşit după alegerile prezidenţiale, şi se pare că temerile americane privind victoria electorală a lui Ortega se vor dovedi a fi fost exagerate.