Alegeri în Serbia: lupta se dă între radicali şi democraţi

De un an, sârbii şi albanezii negociază fără rezultat o rezolvare a situaţiei pentru regiunea din sudul Serbiei, cu populaţie majoritară albaneză. În timp ce Kosovo vrea independenţă totală, Serbia nu este dispusă să accepte mai mult decât o autonomie limitată.

6,6 milioane de sârbi cu drept de vot au de ales duminică între 20 de partide şi alianţe politice. Uniunea Europeană şi Statele Unite doresc o victorie a Partidului Democrat, al preşedintelui Boris Tadici. Sondajele arată însă că Partidul Radical Sârb, al lui Voislav Şeşeli, judecat în prezent de tribunalul pentru fosta Iugoslavie de la Haga, are şanse să obţină 30 la sută din voturi, cu care ar putea redeveni cea mai importantă forţă politică a ţării.

Partidul Democratic Sârb

Între cele două formaţiuni se află Partidul Democratic Sârb, al premierului Voislav Koştuniţa, care este luat în discuţie ca partener într-o coaliţie de guvernare atât de către democraţi, cât şi de radicali. Koştuniţa nu vrea să se pronunţe deocamdată, din motive de tactică electorală, de partea cui va fi. În campania electorală, el a subliniat, cu mult patos naţionalist, că datorită partidului său a fost adoptată noua constituţie sârbă, în care provincia Kosovo este numită clar parte integrală a Serbiei:

”Încoronarea muncii noastre – ceea ce poate să vadă orice cetăţean al acestei ţări – este noua constituţie a statului sârb. Am făcut deci, ceea ce ne-am angajat să facem.”

Kosovo - un ghimpe în coasta lui Koştunica

Despre faptul că regiunea Kosovo nu mai este de ani buni sub sfera de decizie a Belgradului, Koştuniţa nu discută cu plăcere. El îşi face speranţe că Rusia va folosi în Consiliul de Securitate al ONU dreptul de veto, pentru a bloca independenţa provinciei Kosovo. Decizia privind statutul Kosovo trebuia luată de comunitatea internaţională la sfârşitul anului trecut, dar a fost amânată pentru februarie 2007, din cauza alegerilor din Serbia.

Partidul Democrat

Partidul Democrat şi candidatul său principal, Bozidar Djelic, nu abordează prea direct problema Kosovo şi promit, în schimb, cetăţenilor crearea unui stat social, bazat pe două principii de bază, după cum susţine vicepreşedintele de partid, Dragan Sutanovac:

"Pe de-o parte vrem să instituim condiţii care să favorizeze o dezvoltare economică rapidă, pe de altă parte să punem bazele unei societăţi solidare, care să poată avea grijă de cei care nu pot ţine pasul cu concurenţa din piaţă.”

Partidul Radical

Campania electorală a radicalilor lasă o cu totul altă impresie. La aceasta contribuie, din celula sa de la Haga, şi şeful partidului, Voislav Şeşeli, aflat în greva foamei şi care, în decembrie, a publicat un aşa-numit testament al Serbiei Mari, ale cărui obiective nu pot fi atinse decât prin război.

Aceste declaraţii li se par până şi celorlalţi membri ai Partidului Radical o exagerare, şi prin urmare importanţa lor a fost diminuată, iar lupta pentru Serbia Mare a fost trecută într-un viitor neprecizat. Secretarul general al radicalilor, Aleksandar Vucic:

”Această luptă nu este posibilă deocamdată din cauza forţelor dominante actuale din politica mondială. Dar aceste legături de putere se schimbă, poate nu în următorii doi-trei ani, dar mai târziu cu siguranţă.”

Partidul Socialist Sârb

Partidul Socialist Sârb, înfiinţat de fostul preşedinte, Slobodan Miloşevici, se luptă să treacă de pragul electoral, pentru a intra în parlament. În anumite sondaje, socialiştii nu reuşesc să obţină mai mult de 3% din voturi. Alte formaţiuni democratice mai mici, care ar putea intra în Parlament, unde ar facilita crearea şi susţinerea unui guvern proeuropean, sunt noua alianţă din jurul Partidului Liberal-Democratic, al lui Cedomir Jovanovic, alături de G-17Plus.

Ambele consideră că Uniunea Europeană este singurul obiectiv de urmărit şi singurul mijloc prin care se pot realiza celelalte ţeluri ale Serbiei. Partidele minorităţilor nu sunt obligate să atingă pragul electoral de 5 procente, iar lor le pot reveni până la 10 din cele 250 de mandate ale noului parlament sârb.

Opţiunile la dispoziţia populaţiei

Aşadar sârbii au de ales între promisiuni de egalitate socială şi o retorică militaristă. Radicalii se prezintă mai degrabă ca reprezentanţi ai nemulţumirilor sociale ale cetăţenilor şi promit să lupte împotriva corupţiei şi a şomajului. În legătură cu aceste teme, ei nu pot fi deosebiţi de celelate forţe politice sârbe.