1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Agenţiile de rating sunt în continuare contestate

Se afirmă că agenţiile de rating ar fi co-responsabile pentru criza datoriilor suverane din unele ţări europene, fiindcă prognozele lor i-au influenţat pe creditori şi investitori. Să fie oare adevărată această acuzaţie?

Profesorul Manfred Gärtner, titular la catedra de studii economice a Universităţii din St. Gallen, este un adversar declarat al agenţiei de rating Standard& Poor's (S&P). Agenţia ar fi incapabilă să poarte un dialog constructiv, nu ar pricepe concepte elementare de economie şi nu ar face decât să răspândească minciuni. În ce-l priveşte pe şeful pentru Europa al S&P, Moritz Krämer, acesta are, potrivit lui Gärtner, "o problemă cu seriozitatea".

Aceasta este o polemică purtată deschis. Deja din 2012, Gärtner a publicat împreună cu colegul său Björn Griesbach un studiu, în care se aduc grave acuzaţii celor trei mari agenţii de rating americane: Standard & Poor's, Moodys şi Fitch . Concret, cei doi profesori elveţieni susţin că deprecierea indicelui de ţară decisă de agenţii, de exemplu, în cazul Irlandei sau Greciei, ca urmare a crizei financiare, a depăşit cu mult ceea ce se justifica într-adevăr prin înrăutăţirea situaţiei economice şi financiare a acestor ţări.

Diminuarea indicelui de ţară a deschis cutia Pandorei, mai susţin cei doi, fiindcă a prejudiciat bonitatea ţărilor în cauză pe pieţele internaţionale. În consecinţă, ele au avut de plătit dobânzi mai mari pentru creditele contractate. Atât de mari, încât abia retroactiv s-a putut justifica scăderea indicelui de bonitate. Ba chiar mai mult, odată angajate pe această pantă descendentă, s-au impus noi deprecieri ale ratingului de ţară. "La capătul unei astfel de spirale se află inevitabil falimentul, chiar dacă ţara era solidă iniţial din punct de vedere economic şi financiar", este concluzia celor doi experţi.

Din această perspectivă, agenţiile sunt acuzate că fac profeţii care se împlinesc de la sine. Aşa de pildă, S&P i-a retras accidental Franţei, în noiembrie 2011 bonitatea supremă. În urma acelei erori, comerţul cu obligaţiuni emise de statul francez a consemnat cea mai neagră zi, de la aderarea ţării la moneda euro.

Profesorul Gärtner mai dezvăluie că în Grecia ar fi fost justificată, după izbucnirea crizei financiare, o diminuare a indicelui de bonitate cu una, maximum două trepte pe scala de ranking. Dar, în loc de asta, agenţiile au declasat în cel mai scurt timp ţara la cel mai de jos nivel posibil. În consecinţă, Grecia s-a văzut silită să plătească dobânzi de 20 la sută pentru noile credite, ceea ce nu-şi pot permite să achite nici ţări solide din punct de vedere economic, cum ar fi Germania sau Elveţia.

În prezenta situaţie s-a putut ajunge, potrivit lui Gärtner, deoarece conducerea politică a ţărilor "a dormit prea mult". Iar acum, când economiile europene par cât de cât să-şi revină, strădaniile de contracarare a puterii agenţiilor de rating ameninţă din nou să eşueze.

În ce-l priveşte, profesorul este încredinţat că ratingurile de ţară, în forma lor actuală, ar trebui interzise.