1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Agenţia Internaţională pentru Energie şi Iranul

În cei 11 ani cât a condus Agenţia Internaţională pentru Energie, Mohamed El Baradei a avut de furcă în special cu două ţări: Iran şi Coreea de Nord.

default

Inspectorii AIE în Iran

În vreme ce Teheranul continuă imperturbabil programul de înarmare atomică, Coreea de Nord şi-a consolidat, în luna aprilie a acestui an, statutul de ţară cu capacităţi nucleare. Matthias von Hein cu o analiză a activităţii Agenţiei Internaţionale pentru Energie şi a relaţiei acesteia cu Iranul şi cu Coreea de Nord.

"Lumea trebuie să ştie că poporul iranian are dreptul inalienabil de a folosi energia atomică. Timpul se scurge în favoarea noastră şi cu fiecare zi care trece, Vestul trebuie să facă un pas înapoi şi să accepte acest drept al poporului iranian".

Declaraţia pe care aţi ascultat-o aparţine preşedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad şi a fost făcută acum doi ani. Încă de pe vremea şahului, Iranul a făcut parte din ţările care au colaborat cel mai bine cu Agenţia Internaţională pentru Energie şi a fost unul din primele state care au semnat Acordul de Neproliferare Nucleară în 1968. Doi ani mai târziu, Teheranul a ratificat acordul.

Mai mult, nici măcar revoluţia islamică din 1979 nu a afectat relaţia Iranului cu Agenţia Internaţională pentru Energie. Cu toate acestea, serviciile secrete occidentale începuseră să suspecteze Teheranul că ar desfăşura un program de înarmare nucleară. Mark Fitzpatrick de la Institutul de Studii Strategice din Londra ştie care au fost sursele de informaţii ale serviciilor secrete vestice.

"În 2002, Agenţia a reuşit să obţină anumite informaţii de la un grup de iranieni exilaţi. Pe baza acestor informaţii au fost inspectate instalaţiile suspecte. Concluzia a fost că Iranul încălca de 18 ani acordul privitor la controlarea materialului fisionabil, semnat cu Agenţia Internaţională pentru Energie. Menirea investigaţiilor a fost de a descoperi modalităţile prin intermediul cărora Iranul încălcase acest acord. Într-un raport prezentat în anul 2003 se vorbeşte despre 14 astfel de modalităţi", declară Fitzpatrick de la Institutul de Studii Strategice din Londra.

Raportul pomenit a fost de altfel flacăra care a incendiat relaţia Iranului cu lumea occidentală. Între timp, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat cinci rezoluţii privitoare la proliferarea nucleară. Cu precădere îmbogăţirea cu uraniu trebuie oprită. Este drept, uraniul îmbogăţit este folosit în centralele nucleare, însă un uraniu puternic îmbogăţit este elementul de bază al unei bombe.

Analiştii sunt sceptici în ceea ce priveşte caracterul paşnic al programului nuclear iranian. Mark Fitzpatrick crede că nu există nici un motiv pentru care o ţară interesată strict de producţia de energie atomică să îmbogăţească uraniu sau să obţină plutoniu din pile de combustie folosite.

Autor: Matthias von Hein/Vlad Drăghicescu

Redactor: Robert Schwartz