„Agenţi fără şefi”

Südeutsche Zeitung din Müchen a comentat, de asemenea, acest incident în ediţia de sâmbătă: „Conforn speculaţiilor în curs, serviciile secrete române sunt suspectate de a fi fost complice la fuga sirianului Hayssam, pentru a proteja anumite grupuri de interese cărora eventualele mărturisiri ale lui Hayssam le-ar fi putut cauza prejudicii”.

Tot în ediţia de weekend, Frankfurter Allgemeine Zeitung a consacrat o notiţă biografică fostului premier român, Petre Roman, cu ocazia împlinirii a 60 de ani.

Principala temă politică dezbătută astăzi în editorialele presei germane şi internaţionale este, în continuare, escaladarea violenţei la graniţa dintre Israel şi Liban.

Cotidianul italian La Stampa apreciază posibila amplasare a unor trupe de pace în Liban astfel: „NATO dispune atât de efective militare cât şi de credibilitatea politică, pentru a repeta în Liban ceea ce face în prezent în Afganistan, anume misiunea riscantă a aliaţilor europeni în scopul protejării democraţiilor tinere ameninţate de miliţii radicale. (...) Dar detaşarea trupelor sale în Liban în scopul aplicării rezoluţiei 1559 a Naţiunilor Unite, referitoare la suveranitatea Libanului, sfârşitul implicării siriene şi dezarmarea organizaţiei teroriste Hezbolah, nu poate avea succes decât cu acordul larg al ţărilor arabe moderate (Iordania, Egiptul şi Arabia-Saudită) şi al statelor europene, cărora le revine sarcina de a disponibiliza cea mai mare parte din trupe”, scrie La Stampa.

Trupe de pace NATO în Liban sunt o soluţie ademenitoare doar la prima vedere”, ripostează la Lüneburg cotidianul regional Landeszeitung, afirmând în acest context: „Ministrul german de externe, Steinmeier, ar fi trebuit să zboare la Washington, căci acolo se află cheia armistiţiului. Ofensiva israeliană va dura atâta timp cât SUA sprijină deschis distrugerea organizaţiei teroriste Hezbolah – spre bucuria Siriei şi a Iranului, deoarece Damascul poate spera din nou să-şi recapete autoritatea politică şi administrativă în Liban, iar intenţia Teheranului de a-şi construi propria bombă atomică iese încet, încet din centrul atenţiei opiniei internaţionale”.

Financial Times Deutschland relativizează, la rândul lui, puterea unei intervenţii diplomatice europene sau americane: „Soluţia unei păci rapide în Orientul Mijlociu nu poate apărea peste noapte nici din servieta diplomatică a Ministrului german de Externe, Steinmeier, nici din cea a secretarului american de stat, Condoleezza Rice. Deoarece logica escaladării militare este fatală: Este mult mai uşor să declanşezi un conflict decât să-i pui capăt. Dat fiind faptul că în prezent nu se poate estima deloc când se va putea deschide o portiţă pentru un armistiţiu - dacă nu chiar pentru o pace durabilă - toate eforturile de mediere sunt sortite din start eşecului.”

Şi General-Anzeiger din Bonn este mai degrabă sceptic faţă de şansele de succes ale unei intervenţii militare internaţionale: „Intervenţiile trupelor de pace internaţionale nu pot fi eficiente decât în măsura în care cei implicaţi asigură, de asemenea, premisele reuşitei. Or tocmai aici este problema. Câtă vreme Washingtonul se abţine să intervină, Moscova preferă să stea pe tuşă, în timp ce Siria şi Iranul sprijină miliţiile radicale, Europa nu poate face nimic. Câtă vreme părţile implicate nu sunt nici măcar în stare să dialogheze şi să negocieze unele cu altele, intervenţia unor trupe de pace este lipsită de sens.”

În cele din urmă, cotidianul regional Hamburger Abendblatt comentează acest subiect din alt unghi de vedere: „Dacă NATO va emite într-adevăr un mandat pentru trupele sale internaţionale, în Liban, Germania nu se va putea sustrage participării la acestă misiune, dată fiind implicarea complexă a armatei sale atât în structurile NATO cât şi în cele europene. Iată un posibil semn ca Germania să-şi asume responsabilitatea istorică deosebită pe care o are faţă de Israel”.