1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Afganistan-Iran, o relaţie ”frăţească"?

Trupele internaţionale încearcă de 6 ani să stabilizeze situaţia în Afganistan.

default

Hamid Karzai şi Mahmoud Ahmadinejad, de vorbă, la Kabul

Fără prea mare succes deocamdată. Talibanii revin tot mai des în prim-plan cu noi atacuri, nu doar în provinciile din sudul ţării, cele mai afectate de violenţe. Aceleaşi probleme sunt prezente şi în capitala Kabul. Astăzi au murit acolo, într-un atac asupra unui convoi al armatei germane, trei cetăţeni germani. Mine, explozibili, arme – acestea sunt principalele elemente folosite de luptătorii talibani, iar Statele Unite susţine că Iranul este ţara care îi aprovizionează pe aceştia. La prima sa vizită în Afganistan, preşedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, a respins însă aceste acuzaţii.

Preşedintele iranian are dubii serioase cu privire la informaţiile vehiculate de Statele Unite, potrivit cărora Iranul ar aproviziona cu arme luptătorii talibani. Mahmud Ahmadinejad s-a exprimat astfel în timpul primei şi scurtei sale vizite în capitala afgană Kabul. Cel puţin, vrea să spună Ahmadinejad, puterea de la Teheran nu aprobă astfel de livrări de armament. Statele Unite ar fi trebuit să prezinte deja demult dovezi cu privire la acuzaţiile aduse Iranului, altfel riscând să îşi piardă credibilitatea şi să pară că alegaţiile Casei Albe sunt doar o parte a unei campanii anti-Iran demarate de Washington.

Dovezi nu au fost însă aduse până acum. Pare oricum ilogic şi aproape incredibil ca Iranul să-i sprijine pe talibani, după ce i-a susţinut ani întregi pe opozanţii acestora din Afganistan, înainte de răsturnarea regimului taliban de către intervenţia americană din 2001. Iranul a sprijinit în special aşa-numită Alianţă a Nordului, una din cele mai importante grupări aliate ale Washingtonului în lupta împotriva talibanilor. Aceştia au fost mereu respinşi de executivul iranian. Nu doar pentru că talibanii sunt suniţi, iar iranienii şiiţi, ci, în principal, pentru că regimul medieval al talibanilor părea suspect şi ameninţător până şi în ochii celui mai radical mullah de la Teheran.

În acest caz, nu funcţionează proverbul ”Duşmanul duşmanului meu este prietenul meu.” Nu în cazul Afganistanului, în pofida prezenţei americane masive de acolo şi în ciuda faptului că preşedintele afgan Karzai este unul din cei mai apropiaţi aliaţi ai americanilor. Karzai a descris relaţia cu Iranul ca fiind una frăţească, a lăudat Statele Unite şi Iranul drept ţările care ajută cel mai mult Afganistanul şi a spus că nu va permite americanilor să creeze un diferend între Kabul şi Teheran.

Anterior, când fostul preşedinte iranian, Khatami, vizitase Afganistanul, acesta a fost păzit, împreună cu Karzai, de puşcaşii marini americani. Aceasta este realitatea din Afganistan, şi nu ceea ce îşi închipuie Casa Albă. Americanii acuză în continuare Iranul şi se gândesc chiar să treacă pe lista organizaţiilor teroriste gruparea Grădinile Revoluţionare, care reprezintă de fapt cea mai mare parte a forţelor iraniene de securitate.

Teheranul răspunde acestor ameninţări mai degrabă cu propuneri de colaborare decât cu arme: cooperarea regională şi întărirea legăturilor bilaterale sunt cele mai bune modalităţi de a contracara influenţele inamice, în acest caz cele americane. Ahmadinejad a convenit la Kabul extinderea colaborării bilaterale cu partea afgană şi majorarea participării Iranului la reconstrucţia Afganistanului. Această ţară vecină este o importantă piaţă de desfacere pentru produsele iraniene. Mai mult decât atât, după ce situaţia în Afganistan se va normaliza, peste două milioane de refugiaţi afgani din Iran se vor putea reîntoarce în patrie. De asemenea, reducerea violenţelor pe teritoriul afgan va duce şi la o controlare mai uşoară a problemei generate de producţia de droguri, care afectează, într-o mare măsură, şi statul iranian.