1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Adunarea Generală a ONU şi criza de pe Wall Street

Peter Philipp/ Medana Weident30 septembrie 2008

Cea de-a 63-a Adunare Generală a Naţiunilor Unite s-a încheiat fără să se fi găsit răspunsuri la problemele stringente actuale. Şi nu pentru că nu ar exista crize sau de focare de criză pe glob.

https://p.dw.com/p/FRlq
Imagine: AP

Nici în privinţa reformării ONU nu s-au înregistrat progrese. Ceea ce s-a ştiut din timp a fost că Adunarea Generală a Naţiunilor Unite se va concentra asupra crizei din Caucaz, deşi iniţial altele erau temele principale pe ordinea de zi. Dar şi aceste planuri au fost date peste cap în urma crizei financiare care a luat amploare. Preşedintele american, George W. Bush, al cărui mandat expiră în această toamnă, a putut evita un răspuns la criticile preşedintelui Adunării ONU, Miguel D’Escoto, anume că există şefi de stat, ahtiaţi după războaie, iar aceştia sunt adevăraţii duşmani ai păcii şi securităţii mondiale. D’Escoto este nu doar om politic ci şi preot catolic.

De multă vreme se tot discută despre necesitatea reformării Organizaţiei Naţiunilor Unite, de pildă a Consiliului de Securitate. Aceste reforme însă nu sunt adoptate pentru că nu se poate ajunge la o înţelegere. Mai marii lumii nu vor să cedeze din puterea de care dispun. Şi de care nu se folosesc din păcate pentru a transpune în viaţă obiectivele nobile ale ONU. Nu s-au înregistrat nicicum progrese cu privire la protecţia climei şi nici referitor la ambiţioasele ţeluri de a reduce masiv sărăcia în lume, iar aşa-numitul Cvartet pentru Orientul Apropiat nu reuşeşte să impulsioneze procesul de pace din regiune. Fie că e vorba de Irak, Afganistan sau Darfur - aceste regiuni de criză se află pe mai departe cufundate în haos. În schimb Consiliul de Securitate este preocupat înainte de toate de situaţia din Georgia şi nu reuşeşte să adopte o poziţie comună cu privire la Iran. Indiferent cât de controversat ar fi un astfel de demers.

Cea de-a 63-a Adunare Generală a Naţiunilor Unite ar fi putut fi un bun prilej pentru a dezbate toate aceste probleme majore ale momentului. Dar atunci ar fi fost nevoie de mai multă onestitate şi autocritică. Şi de disponibilitatea celor mai puternici ai lumii de a ceda din această putere pentru ca Naţiunile Unite să devină într-adevăr o mare familie a popoarelor. Aceste discuţii au fost din nou amânate datorită crizei de pe Wall Street.