Adoptarea constituţiei Afganistanului

În Afganistan, reprezentanţii comunităţilor etnice, clanurilor şi grupărilor militare reuniţi la marea lor adunare tradiţională numită Loya Jirga, au căzut ieri de acord asupra noii constituţii. Ţara rămâne o republică islamică, dar urmează să funcţioneze - potrivit cererilor Occidentului - pe baza unor principii democratice. Femeile sunt formal egale în drepturi cu bărbaţii. Iar preşedintele urmează să devină omul forte într-un stat ale cărui provincii vor fi dominate de facto şi pe mai departe de comandanţi miltari şi alţi potentaţi locali. Poate funcţiona un astfel de model? În urmă cu aproape 40 de ani, fostul rege al Afganistanului prezenta un proiect de constituţie asemănător în linii mari celui adoptat de delagaţii prezenţi la Loya Jirga, după negocieri în parte dificile, care au durat trei săptămâni. Să sperăm că se va ajunge acum la ceea ce ar fi trebuit să se ajungă încă de pe atunci: ca această ţară tradiţionalistă să se deschidă în exterior, fără a se abandona pe sine. Afganistanul rămâne o republică islamică, dar cu o serie întreagă de modificări, ceea ce exclude revenirea la regimul medieval al talibanilor. Cine s-a aşteptat însă la mai mult, a ignorat realităţile din ţară, precum şi necesitatea ca afganii înşişi să-şi făurească un viitor mai bun, nu să primească reţete din afară. Modelul nu a funcţionat nici sub ocupaţie sovietică şi nu ar funcţiona nici acum, când SUA exercită puterea cel puţin în culise. La doi ani după răsturnarea regimului taliban, aprobarea constituţiei de către delegaţi - proiectul nu a fost supus la vot - deschide calea către vremuri mai bune, dar un optimism pripit ar fi o eroare; multe prevederi menţionate pe hârtie trebuie să-şi afle deocamdată confirmarea în realitatea deloc catifelată. Egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii de pildă. În cea mai mare parte a societăţii afgane - o pură ficţiune: pentru a schimba o atare stare de lucruri este fireşte nevoie de mai mult decât de un paragraf de constituţie. Este un progres faţă de inegalitatea declarată de talibani, dar până la abandonarea ei deplină, mai este încă o cale lungă. Un obstacol periculos pentru aplicarea constituţiei s-ar putea dovedi în curând faptul că documentul subliniază mai puţin unitatea şi mai mult diversitatea afganilor. Pe lângă pashtu şi dari, principalele limbi ale ţării, au fost declarate drept oficiale şi altele, ca uzbeka sau turkmena. Fenomenul are o însemnătate culturală mai redusă şi una politică mai amplă. Prin aceasta se consolidează puterea respectivilor potentaţi locali. Ceea ce a fost întotdeauna un obstacol principal în calea creării unui stat unitar cu un guvern central funcţional. Pentru o vreme Afganistanul va continua să fie departe de acest ideal. Poate, pentru că aşa a fost mereu, sigur, pentru că actuala constituţie nu a încercat să pună capăt vechii stări de lucruri. Şi fireşte, pentru că ţara nu este deloc pacificată, iar potentaţii de ieri au pus din nou piciorul în unele regiuni. O altă stare de lucruri presupune un guvern central puternic, de care Afganistanul se va bucura într-o bună zi sub forma unui sistem prezidenţial, care îi conferă lui Hamid Karzai prerogative largi şi reduce parlamentul, care va trebuie cîndva ales, la o adunare de aprobat decretele prezidenţiale. Deocamdată însă, trebuie ales un preşedinte şi nimeni nu se îndoieşte că el se va numi Hamid Karzai. Democraţie? Desigur nu în sens occidental. Dar totuşi un progres. Un expert britanic opina odinioară că ţările din Orientul Apropiat şi Mijlociu nu pot trece direct la democraţie, ci au nevoie de treapta intermediară a dominaţiei unui "autocrat caritabil". Cu puţin noroc, Afganistanul va fi atins acum această treaptă.