Adolescenţii şi lipsa de modele

Peste un sfert dintre elevi au ca model de viaţă vedete din presă, sport sau muzică, procent mai mare decît al celor care văd un model de urmat în unul dintre părinţi. Banii, indiferent cum sunt obţinuţi, reprezintă un scop primordial pentru o treime dintre elevi, iar topul primelor cinci meserii dorite de adolescenţi este următorul: sportiv, medic, cadru didactic, avocat, informatician.

Acelaşi studiu arată că aproape jumătate dintre elevii de pînă la 14 ani nu au citit nici măcar un roman, iar printre elevii de liceu procentul se apropie de 20 la sută. În schimb, 64 la sută dintre adolescenţi au propriul televizor în cameră.

Nu am prezentat aceste date pentru a trage concluzii pripite şi cu atît mai puţin pentru a pune această stare de lucruri pe seama elevilor şi a adolescenţilor în general. Însă avansez următoarea premisă: şcoala copiază în linii mari aceleaşi tare şi puncte nevralgice pe care le are societatea în ansamblul ei. Astfel că, la fel cum munca nu mai are prestigiu în societatea românească, tot astfel şi şcoala şi-a pierdut eticheta, altfel spus recunoaşterea în cadrul comunităţii şi al societăţii în general.

De regulă, primul acuzat de toate relele din învăţămînt este ministerul de resort, iar mai departe guvernul care alocă prea puţini bani publici pentru modernizarea şi întreţinerea şcolilor. Acuza, deşi în parte justificată, nu acoperă nici pe departe toate punctele nevralgice de care suferă sistemul românesc de învăţămînt.

Ca în oricare alt domeniu de activitate, dar cu precădere în domeniul educaţiei, cred că principala problemă care se pune este aceea a vocaţiei meseriei. Sigur că salariile cadrelor didactice sunt insuficiente, ba chiar umilitoare faţă de alte domenii, cum ar fi de pildă sectorul bancar. Dar această realitate nu justifică în nici un fel o alta, şi anume aceea că la examenele de titularizare un procent îngrijorător dintre profesori nu obţin nici măcar note de trecere. Sau, cum aflăm de pe un site al Ministerului educaţiei, 57 la sută dintre absolvenţii de liceu au răspuns că anul acesta examenul de bacalaureat „s-a putut aranja”.

Într-o scrisoare publicată de un profesor din provincie într-un ziar central citim că, din 193 de şcoli din mediul rural, nici un singur elev nu a promovat testele naţionale. De asemenea, peste 1.500 de elevi din mediul rural şi urban, care au absolvit gimnaziul cu media generală peste 9.00, nu au promovat testele naţionale. Altă situaţie: la examenul de bacalaureat, peste 300 de elevi au obţinut nota 10 la proba orală de limba şi literatura română, iar la proba scrisă au fost notaţi sub 5. Aşa cum au răspuns şi elevii absolvenţi de liceu, examenele „s-au putut aranja”.

În faţa nedreptăţii, oamenii adulţi reacţionează, caută să îndrepte lucrurile. Un copil nedreptăţit este însă de cele mai multe ori neajutorat, pentru că el nu poate să „se lupte” cu oamenii mari. Iar nedreptatea făcută unui copil îl răneşte pe acesta mai mult decît o pedeapsă.

Am spus de la început că nu vreau să generalizez şi nici să trag concluzii pripite. Observ însă cum, în spatele salariilor mici, o serie de profesori ajung să se descalifice, profesional dar şi ca modele morale pentru elevii lor.

De pe această poziţie, n-ar fi rău să susţină şi cadrele didactice cîte un examen de capacitate.