1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Admiterea în NATO aproape de confirmarea oficială

Horaţiu Pepine24 martie 2004

Premierul Adrian Năstase va pleca la sfîrşitul săptămînii la Washington pentru a participa la ceremonia de depunere a "instrumentelor de ratificare" a aderării României la NATO. Pe teren însă armata română a devenit deja o piesă importantă din mecanismul NATO, pregătindu-se pentru misiuni tot mai complexe.

https://p.dw.com/p/B39Q
Cartierul general aliat de la Bruxelles
Cartierul general aliat de la BruxellesImagine: NATO

Comandantul Forţelor Aliate din Europa de Sud, amiralul Gregory Johnson, a discutat ieri la Bucureşti cu autorităţile militare despre posibilitatea unei intervenţii NATO în Kosovo dacă situaţia conflictuală de acolo ar lua amploare.

Şeful Statului Major General generalul Mihail Popescu, a declarat că un batalion românesc ar putea pleca la destinaţia stabilită în 14 zile de la data unei notificări a comandamentului NATO. El a mai dezvăluit că pentru o astfel de operaţiune, armata română ar cheltui aproximativ 700.000 de euro. Dar tot el a mai precizat că în realitate cheltuielile ar putea fi mai mari, fiind legate strîns de perioada de şedere în Kosovo.

În general despre bani se vorbeşte cu multă pudoare la Bucureşti şi asta din cauza reacţiei publice. Pentru o ţară cu bugete atît de sărace cheltuielile militare riscă să pară disproporţionate, chiar dacă ele sînt foarte mici prin comparaţie cu bugetele similare ale statelor occidentale sau chiar ale Ucrainei. De altfel în România integrarea în NATO a fost şi continuă să fie privită ca o mare izbîndă, dar o dezbatere despre cheltuielile militare nu a avut cu adevărat loc, tocmai pentru a nu provoca reacţii inoportune. Consensul politic în sprijinul aderării la NATO a fost suficient de puternic pentru a nu pune niciodată în discuţie efortul financiar şi uman pe care trebuie să-l facă România. Nici atunci cînd au fost victime omeneşti în Afghanistan, politicienii şi presa, într-un acord spontan, nu au pus în discuţie oportunitatea participării romăneşti, cu mici excepţii, care au pus şi mai bine în lumină soliditatea consenului.

Totusi, recent presa a pus în discuţie calitatea unui contract încheiat de armata română cu marina britanică pentru achiziţionarea unor fregate. În subsidiar a fost vorba tot de bani. Autorităţile militare de la Bucureşti au primit însă, marţi, un sprijin consistent din partea amiralului Gregory Johnson, care a oferit cea mai bună legitimare a acelui contract cu marina britanică: "Ne interesează foarte mult ce se întîmplă în Marea Neagră, a declarat la Bucureşti amiralul Johnson, şi vrem să avem o imagine de ansamblu asupra zonei, iar cele două fregate ale României pot sprijini operaţiuni NATO în acest sens". Navele româneşti, a mai explicat responsabilul NATO, vor contribui la securitatea transportului de petrol din Marea Caspică.

Dacă opinia publică de aici este puţin dispusă sa accepte cheltuieli, cu gîndul mereu la bugetele paupere ale asigurărilor sociale, românii par totuşi captivaţi de ideea unor baze NATO pe teritoriul României. Este o perspectivă în care, se crede îndeobşte, nu s-ar cheltui bani, ci dimpotrivă s-ar cîştiga.