1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Adio Papa, adio Siria, adio bonificaţii

Sfîntul Scaun rămîne o vreme vacant, bonficaţiile şi salariile managerilor vor fi plafonate, sfîşiată de războiul civil, Siria riscă să nu mai existe.

Retragerea lui Benedict al XVI-lea de la şefia Vaticanului pare a fi deopotrivă semnul unei înfrîngeri dar şi şansa unei primeniri a Bisericii Catolice. O înfrîngere în măsura în care întoarcerea lui Benedict al XVI-lea la simpla viaţă monahală, face să pălească aura sacrală a funcţiei pe care a deţinut-o, cea de reprezentant al lui Hristos pe Pămînt. In acelaşi timp însă, acelaşi gest umanizează anchilozatele structuri ierarhice ale clerului catolic, relevă DRESDNER NEUESTEN NACHRICHTEN. Ziarul întrevede un paradox în faptul că tocmai un Papă conservator a izbutit să impulsioneze începutul unei reînnoiri a Bisericii. Un proces care trebuie neapărat continuat, acum fiind momentul cel mai oportun, atrage atenţia DER TAGESSPIEGEL, avertizînd că a cultiva cu străşnicie o tradiţie veche de 2000 de ani echivalează cu a nu recunoaşte semnele timpului.

Ar putea fi acesta şi unul din motivele pentru care nenumăraţi credincioşi au întors în Germania spatele Bisericii Catolice, un fenomen pe care nici măcar Benedict al XVI-lea nu l-a putut frîna, estimează WESTFALENBLATT.

Masiva dezertare a enoriaşilor din sînul Bisericii Catolice are însă un caracter global. Deşi catolicismul numără în întreaga lume peste 1,2 miliarde de de credincioşi practicanţi, fiind cea mai mare religie pe glob, totuşi creştinismul bate în retragere în faţa ofensivei unor secte protestante şi a Islamului , semnalează LE MONDE, amintind că succesorul lui Benedict al XVI-lea va trebui să recîştige terenul pierdut. Misiunea ce-l aşteaptă pe viitorul Pontifex Maximus este cu atît mai grea cu cît, deşi a fost un Papă fără alură hegemonială, remarcă MAGYAR NEMZET, Benedict al XVI-lea a ridicat foarte sus ştacheta Papalităţii, punînd preţ pe o regenerare din interior a Bisericii şi mai ales a Curiei Vaticanului, ale cărei excese sunt inventariate într-un raport secret, precizează EL MUNDO.

Un secret public a devenit ajutorul acordat nu numai de Statele Unite, opoziţiei din Siria, după reuniunea de la Roma a aşa numiţilor prieteni ai statului sfîşiat de războiul civil şi de interesele diverselor puteri regionale şi globale. Chiar dacă planul oficial american de ajutor acordat rebelilor sirieni nu prevede livrarea de arme, cotidianul rus KOMMERSANT menţionează că s-ar afla în posesia unor informaţii care probează contrariul. Iar de la Amsterdam DE TELEGRAAF aminteşte că Statele Unite au consimţit să ajute cu 60 de milioane de dolari opoziţia dar nu să-i pună la dispoziţie şi armamentul dorit. Totuşi, de mai multe săptămîni, prin Iordania şi Turcia ajung în mîinile rebelilor arme de calibru greu. Acţiunea pare a fi bine coordonată, probabil sub supraveghere americană, crede ziarul olandez, amintind că recentele livrări de arme au modificat şi natura confruntărilor armate.

Dacă semnele nu ne înşeală, în curînd un stat cu numele de Siria nu va mai exista, scrie DIE WELT, de vreme ce luptele pentru împărţirea prăzii au şi început. Natura ca şi politica are oroare de vid, mai ales atunci cînd acesta se produce în inima fertilei „semilune”. Pretendenţii nu lipsesc: la est, Iranul şiit, la sud statele sunite Egipt, Iordania şi Arabia Saudită, la care se adaugă, la Golful Persic, Quatar-ul. Ruşii deţin o bază a marinei militare în Tartus, la Mediterana, iar americanii una la Bahrain.

In eventualitatea în care este dorită supravieţuirea unui stat care să poată fi reconstruit în unitatea sa, miza soluţionării conflictului din Siria nu poate fi una militară, atrage atenţia DER STANDARD. De un colaps al Siriei se tem toţi actanţii externi ai acestui conflict, pornind de la premiza că războiul dintre suniţi şi şiiţi din Irak va părea doar o slabă bătaie din palme în comparaţie cu ce se va petrece în Siria.

Iar cu cît coşmarul sirian va dura mai mult, cu atît haosul la porţile Europei se va amplifica, făcînd tot mai dificilă restabilirea unei ordini publice prooroceşte NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

În răstimp, Bruxelles-ul s-a decis să pună ordine măcar în sistemul de bonificaţii al managerilor bancari, măsură salutată de mai toată presa germană. Protestele vin însă din centralele marilor institute bancare şi fireşte din metropola financiară Londra constată WESTDEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG: Măsurile preconizate de Uniunea Europeană pot fi interpretate şi drept o intervenţie etatistă menită să corijeze un viciu al pieţii crede SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Cu totul altfel întrevede FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG acţiunea Bruxelles-ului. Uniunea Europeană îşi dă un autogol fiindcă practic, afacerile lucrative şi profitabile vor fi efectuate în alte zone ale lumii. Mai grav, plafonarea bonificaţiilor este şi un păcat nemaiavînd nimic de-a face cu economia liberă de piaţă, conchide ziarul german.