Adio fotbal !

Fiindcă filozofii, politologii, sociologii, istoricii şi scriitorii, odată deveniţi celebri se transformă cu sau fără voie în autorităţi morale, instituţii, preluînd şi rolul unui oracol, era firesc ca pe durata campionatului mondial de fotbal să fie invitaţi să ia cuvîntul. Această viziune „ intelectuală” asupra celui mai popular sport (vulgar s-ar simţi datoare să precizeze spiritele ceva mai sensibile şi elitiste) a conferit fotbalului o notă de nobleţe, un bilet de intrare , ce-i drept sub o formă epurată, redusă la idee, în arena conversaţiilor de salon. Inceputul l-a făcut Peter Sloterdeijk cu un interviu- eseu apărut în DER SPIEGEL în chiar primele zile ale campionatului . Epilogul îi aparţine lui Günter Grass, care acordă cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG un foarte amplu interviu , publicat la o zi după încheierea competiţiei. Laureratul Premiului Nobel pentru Literatură, care se pricepe la fotbal , nu crede ca Sloterdeijk că unsprezecele german ar fi o echipă de hermafrodiţi ci se miră doar că formaţiunea a ajuns în semifinală, dat fiind stadiul în care ea se afla în urmă cu doi ani. Meritul îi revine evident lui Jürgen Klinsmann care a optat categoric pentru ieşirea din priovincialism. În schimb lui Günter Grass i se pare cam trasă de păr recomandarea făcută de unii jurnalişti politicienilor de la Berlin de a lua exemplu de la antrenorul federal al echipei germane atunci cînd elaborează şi aplică reformele. Iar pentru a fi patriot nu este nevoie de fotbal crede autorul „Tobei de tinichea” referindu-se la cel mai dezbătut fenomen pe care campionatul mondial de fotbal l-a revelat: patriotismul de tip „soft” dezinvolt, senin, amabil...Germania a suferit o mutaţie pe terenul imagologiei, dislocînd prejudecăţi şi rezervînd surprize dintre cele mai plăcute. S-a vorbit dintr-o dată de o „nouă Germanie” de un „sentiment al comuniunii colective”, de o nebănuită dezinvoltură şi bună dispoziţie , de ospitalitatea generoasă cu care au fost primiţi oaspeţii la campionat , de stilul civilizat şi paşnic în care publicul a urmărit competiţiile din tribune , a serbat victoria sau şi-a asumat înfrîngerea echipei preferate, după meci.

Dacă pentru nu puţini a fost iritantă într-un prim moment atotprezenţa steagurilor germane alături de drapelele ţărilor participante la campionat, la finele mega-evenimentului suspiciuinile şi temerile s-au spulberat. Wolf Biermann răsuflă uşurat – bucurîndu-se că secolul celor două războaie mondiale şi al celor două dictaturi care au pus stăpînire pe Germania a apus definitiv, ceea ce nu înseamnă că trecutul va fi dat uitării. Dar cîştigul imens pe care acest campionat l-a revelat este „împăcarea cu sine” a germanilor crede bardul est - german refugiat în vest în timpul dictaturii comuniste, aşa încît impresia pe care germanii au făcut-o oaspeţilor a putut fi dintre cele mai bune iar înfrîngerea unsprezecelui german de către echipa Italiei le-a adus celor dintîi un spor imens de simpatie ...tocmai în Polonia remarcă scriitorul Andrzej Stasiuk. Leon de Winter prozator şi eseist olandez care publică frecvent opinii destul de virulente în presa din republica federală, s-a abţinut de la a comenta bagajul ideologic al campionatului rezumîndu-se la aspectul strict tehnic în timp ce Wolf Lepenies – reputatul profesor universitar, eseist şi sociolog, evocă împrejurările în care a urmărit campionatul : la Berlin mai întîi, mîncînd salată de cartofi şi cîrnăciori, înconjurat de cei trei nepoţei care fluturau steguleţele germane; ceva mai apoi pe Coasta de Azur unde a urmărit meciul dintre Germania şi Argentina avînd parte de capriciile unui televizor vechi din casa mamei soacre şi de profeţiile corecte ale unui Monsieur Turri, un cartezian meridional care în baza unei logici implacabile , prevedea scorul final. Cea mai populară scriitoare a Chinei Chi Li, reduce impresia pe care i-a lăsat-o campionatul şi comportamentul gazdelor la trei vocabule: germanii i-au părut mai moderni, mai democraţi, mai familiari.

In schimb publicistul autohton Hajo Schumacher ştie să-i readucă cu umor şi sarcasm cu picioarele pe pămînt pe cititorii ziarului DIE WELT care a cules impresiile cîtorva celebrităţi. Party - ul a luat sfîrşit, am aterizat din nou pe terenul disputelor politice. Să însemne oare aceasta revenirea la normalitate ?