1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Adio, Brockhaus !

Dacă nu ştiţi ce înseamnă Fahrenheit 451, Google vă vine în ajutor. Iar dacă nu aveţi un computer la îndemînă, răsfoiţi o enciclopedie, Brockhaus de pildă. Dar faceţi-o cu un gest pios.

default

Enciclopedia Brockhaus ca element de "decor" la una din ediţiile precedente ale Tîrgului Internaţional de Carte de la Leipzig

De ce pios? Fiindcă poate aveţi în raft ultima ediţie „cea de pe urmă”, a 21-a, în 30 de volume, publicată în 2005. De acum înainte, enciclopedia Brockhaus va avea doar un format online, supus unei permanente actualizări. Un progres? Incontestabil da, care are însă şi un revers.

Fahrenheit 451 este temperatura la care hîrtia ia foc, este titlul unui roman scris de Ray Brandbury, ecranizat de Francois Truffaut, este simbolul unei societăţi super-tehnicizate dar paupere. Liderii autoritarişti ai acesteia decid că ideile, cultura enciclopedică, literatura sunt suspecte şi primejdioase pentru oamenii de rînd a căror datorie este să fie „mulţumiţi” drept care pompierii sunt puşi să dea foc cărţilor. O mînă de rebeli rezistă barbariei, se retrag într-o pădure, formează o colonie ai cărei membri învaţă pe de rost marile cărţi ale literaturii universale.

O enciclopedie însă nu poate fi învăţată pe de rost deşi, în romanul său neterminat, Flaubert i-a pus pe cei doi eroi Bouvard şi Pecuchet, să o facă.

Din raftul bibliotecii în spaţiul virtual

Sunt doar două din reminiscenţele culturale care m-au asaltat la auzul veştii că una din cele mai prestigioase enciclopedii germane, Brockhaus, nelipsită din bibliotecile europenilor cultivaţi, după aproape 200 de ani de existenţă (primele volume au fost editate în 1812) îşi încetează apariţia pe hîrtie pentru a-şi începe o nouă carieră exclusiv on-line, intrînd în concurenţa sălbatică pe care i-o fac Wikipedia iar în Germania, pe teren propriu, Editura Spiegel mînă în mînă cu Bertelsmann, ambele administrînd un portal enciclopedic comun.

Argumentul că mai există destui locuitori ai Germaniei care nu au acces la internet poate fi pe dată respins: cine vrea să fie informat trebuie să fie „branşat” ceea ce nu presupune cu necesitate că trebuie să aibă şi o enciclopedie în bibliotecă, devreme ce o are deja în varianta mult mai comodă online. Problema căutării termenului este şi ea rezolvată de existenţa diverselor motoare de căutare.

Iar cine nu a cunoscut deliciul pe care-l oferă răsfoirea elegantelor volume cu cotoare aurite, legate în piele ale faimoasei enciclopedii Brockhaus, ale Enciclopediei Britanice sau ale legendarului Larousse, nu are oricum ce regreta. Problema este alta şi ea ţine de teoria cunoaşterii şi de istoricitatea informaţiilor.

O altă structurare a cunoaşterii

Criteriul alfabetic impus de celebra enciclopedie franceză a lui Diderot şi d' Alembert, din epoca luminilor, ar corespunde - într-o imagine arborescentă a cunoaşterii - rădăcinilor, în timp ce criteriul sistematic – trunchiului din care creşte coroana cu nenumăratele ei ramificaţii.

Enciclopediile internet suprapun cele două structuri distincte, volumul de informaţii este exploziv şi poate avea un efect năucitor asupra utilizatorului (ca deobicei, grăbit) care nemaiavînd un fir roşu al Ariadnei, de teama de a nu se rătăci în labirint, va reduce demersurile investigative. În absenţa unui eşafodaj, cunoaşterea astfel obţinută riscă să rămînă doar una de suprafaţă.

Transferul enciclopediilor în online se mai soldează cu o pierdere, cea a datării istorice a informaţiei.

Răsfoind ediţiile succesive ale lexicoanelor, stadiul cunoaşterii într-o anumită epocă istorică se lasă perfect identificat. Permanenta actualizare a enciclopediilor online anulează această posibilitate.

Acelaşi lucru se petrece cu manuscrisele autorilor care recurg exclusiv la serviciile laptop-ului pentru a-şi elabora textele. Procesul îndelungat, ezitant, fertil al creaţiei literare nu mai poate fi reconstituit.

În sfîrşit, dar deloc în ultimă instanţă, există o diferenţă fundamentală între produsul original şi multiplicarea digitală a acestuia, care permite clonarea la infinit a textelor, imaginilor, muzicii, filmului. Iar ceea ce trece drept democratizarea culturii, se adevereşte a fi doar o devalorizare a producţiei culturale sunt de părere spiritele critice, argumentînd că on line este un mediu care acţionează conform unui principiu parazitar. Încercînd să se opună acestuia, cu serioasa şi costisitoarea sa echipă de redactori şi specialişti, este puţin probabil că Brockhaus va reuşi, din motive strict pecuniare, să reziste într-un mediu aservit tot mai intens criteriilor comerciale în care costul şi nu calitatea produsului primează.

Întrebarea ce se va întîmpla în cazul unui blackout electronic, cînd toate enciclopediile vor fi dispărut demult din rafturile bibliotecilor – nu pare a îngrijora deocamdată spiritele.