"Adevărul trebuie scos la iveală"

Directorul colegiului iezuit "Canisius", Klaus Mertes, a aflat pentru prima oară de abuzul sexual sistematic din instituţia sa în 2004, când câţiva foşti elevi au mărturisit prin ce au trecut. La rugămintea victimelor, incidentele nu au fost însă făcute publice. Recent, au mărturisit şi alţi foşti elevi la ce constrângeri au fost supuşi de către dascăli. De data aceasta, directorul Mertes s-a adresat mass-mediei declarând că se teme că în realitate ar putea fi vorba de şi mai multe cazuri de abuz sexual în instituţia sa decât cele deja dezvăluite. În opinia sa, nu este deloc suprinzător că victimele - bărbaţi trecuţi de 40 de ani - au aşteptat atât de mult până să mărturisească.

"Cine a avut de a face cu fenomenul abuzului sexual ştie că victimele sunt copleşite de sentimentul de ruşine şi de durere. Şi că abia după câteva decenii, ele sunt în măsură să-şi stăpânească traumele şi să vorbescă deschis despre ele. Dar nu e suficient ca persoanele traumatizate să poată povesti ce li s-a întâmplat. Este la fel de important să existe şi cine să le asculte şi să le ajute, mai ales în mediul în care s-au produs traumatismele".

Vindecarea traumelor necesită zeci de ani

La sfârşitul săptămânii trecute, numeroşi foşti elevi au răspuns la scrisoarea deschisă pe care le-a adresat-o directorul şcolii. Unii dintre ei au explicat că nu au fost ei înşişi victime, dar că circulau, la vremea aceea, zvonuri despre mai multe cazuri de abuz sexual în şcoala lor. Douăzeci de foşti elevi au recunoscut până în prezent de a fi fost abuzaţi de preoţi catolici.

Ursula Raue, avocat şi ombudsman al Ordinului Iezuit pentru cazurile de abuz sexual, explică:

"Trebuie să recunoaştem că sensibilitatea societăţii pentru abuzul sexual a sporit mult în ultimii ani, nu în ultimul rând din cauza numeroaselor cazuri similare, uneori chiar a unor cazuri din interiorul bisericilor. Dar nici în prezent oamenii nu ştiu cum să reacţioneze în faţa unor indicii ale abuzului sexual în cercul lor. Sentimentul general predominant este cel de nesiguranţă în faţa suspiciunilor că un tată, unchi sau frate, s-ar putea comporta în mod neadecvat. Unii îşi spun că s-au înşelat înterpretând în mod greşit situaţia iniţială. De aceea dorim să încurajăm oamenii să reacţioneze chiar la primele simptome, pentru a putea lăsa apoi cercetarea situaţiei în seama experţilor."

Fapte prescrise

Între timp, poliţia a început investigaţiile pentru a descoperi adevăratele proporţii ale acestui scandal. Este limpede însă că nu va exista nicio sentinţă împotriva vreunui preot vinovat. Klaus Mertes explică:

"Cazurile de abuz sexual se prescriu la zece ani de la împlinirea vârstei de 18 ani de către victime. Dar este obligaţia noastră să aflăm exact ce s-a întâmplat şi cum a fost posibil aşa ceva în şcoala noastră. Responsabilul nostru special pentru problema abuzului sexual ne va ajuta să stăm de vorbă atât cu victimele cât şi cu făptaşii. Trebuie scos la iveală întregul adevăr.Trebuie să fim cât se poate de deschişi şi să le demonstrăm elevilor noştri că nu dorim să ocultăm nimic", a declarat Klaus Mertes, adăugând că această abordare a problemei este singura cale de reparare a reputaţiei distruse a colegiului.

Autor: Hardy Graupner/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Rodica Binder