"Acum ori niciodată". Acum. Sau niciodată.

Ca de obicei, e "acum ori niciodată". Apelul preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, e vechi de peste un an, dar actualitatea lui merge mai departe: "Dacă acum, în miezul unei crize, nu suntem în stare să ne reformăm sectorul financiar, atunci când?"

S-a discutat mult, în ultimul an - statele membre, Comisia Europeană, Parlamentul European, fiecare în parte şi toate laolaltă au trecut cu graţie pe lângă vreun progres. E drept că până la paşii concreţi în chestiuni precise, comunitarii trebuie să descâlcească traseele reformiste în interiorul structurilor ce conectează naţiunile de pe Bătrânul Continent.

Comisarul pentru piaţa internă, Michel Barnier, responsabil şi de mecanismele financiare, ştie unde vrea să ajungă: "Cetăţeanul de rând, contributorul fiscal, nu trebuie să mai achite nota de plată a erorilor de management ale băncilor".

Uşor de zis, mai greu de trecut de la idei la măsuri. Se vorbeşte despre un "control mai eficient", despre "regularizarea comerţului cu derivate", despre "norme" de operare în cazul "fondurilor hedge", despre o "agenţie europeană de rating", despre "plafonarea bonificaţiilor" pentru conducerile băncilor, despre "testele de stress" pentru marile bănci din Uniunii.

Comisia intenţionează să instituie câte o autoritate de control pentru bănci, pentru burse şi pentru asigurări, iar pentru Banca Centrală Europeană se pregăteşte un fel de sfat al înţelepţilor.

Barnier are susţinerea totală a Parlamentului European; uşile i se închid, însă, în Consiliul European, altfel spus, la guvernele statelor membre. De fapt, guvernele vorbesc în numele propriilor pieţe care nu prea ar fi de acord să se supună unor reguli ce le sunt impuse de la Bruxelles. Londra, de exemplu, una dintre plăcile turnante ale finanţelor, este extrem de vehementă. Conservatorul britanic Sajjad Karim argumentează: "Există riscul unor decizii şi chiar dictaturi politice în sfera economică".

"Acum ori niciodată" merge mai departe. Următorul termen autoimpus de actorii europeni pentru găsirea unui compromis este septembrie. Ceea ce nu înseamnă neapărat că obiectivul - o piaţă reglementată şi funcţională - poate fi atins până la începutul lui 2011, aşa cum sună prognozele politice.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu