1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Actorul şi sălbăticia legii

Ieşirea din scena politică a senatorului Mircea Diaconu coincide cu începutul campaniei electorale dinaintea votului pentru un nou Parlament. Un prilej bun pentru a testa puţin limitele integrităţii politice româneşti.

De fapt, nici nu a prea vrut să intre în politică. Acolo, însă, la el, în Muscel, este un personaj apreciat şi oamenii şi l-au dorit. Apreciat este, până la urmă, peste tot în ţară. Mai fiecare român îl ştie de pe ecrane, unii chiar de la teatru. Poarte îl iubesc, poate nu - dar cam toată lumea e de acord că Mircea Diaconu este unul dintre cei mai buni actori ai României.

Şi, dacă a decis să se lase atras înspre politică, atunci, şi-a zis, nu e cazul să facă doar figuraţie. Şi-a luat rolul de parlamentar în serios, şi-a pus crezul politic pe masă şi a spus tot ce a crezut că trebuie spus. Acum s-ar putea să îl iubească o jumătate de Românie. Cealaltă jumătate, însă, cu siguranţă nu. La fel cum jumătate de Românie nu crede că titlul de parlamentar se bate cap în cap cu directoratul unei instituţii de cultură în vreme ce jumătatea cealaltă strigă din răsputeri "Incompatibilitate!".

Mandatul de senator liberal este, conform Agenţiei Naţionale de Integritate, instanţa cu atribuţiuni legale în verificarea onestităţii aleşilor, incompatibilă cu funcţia de director-manager al unui teatru, în cazul dat, al teatrul bucureştean C.I. Nottara, având rang de instituţie publică locală. "La Diaconu nu a există nici o incompatibilitate ci o neînţelegere procedurală", este de părere dr. Radu Nicolae, director de programe în candrul Centrului pentru Resurse Juridice, argumentând: "Faptul ca ANI a preluat cazul, deşi acesta fusese rezolvat încă din 2008 de Parlament, ne arată un conflict juridic de competenţe. Omul a fost judecat de două ori pentru aceeaşi faptă".

Evoluţia cazului Diaconu este simptomatică pentru starea ordinii de drept din România. "Sunt multe scăpări în legislaţia românească anticorupţie, sunt multe portiţe lăsate deschise pentru interpretare", comentează Codru Vrabie, trainer şi consultant în materie de bună guvernare. În realitate, completează Codru Vrabie, "chestiunea mai dificilă este la nivel de atitudine a celor care interpretează legea - şi care urmăresc să facă ce vor, nu ce trebuie. Altfel spus, a celor ce se duc să facă legi, mai puţin interesaţi fiind de rolul lor public decât de propria bunăstare. Asta şi pentru că, printre alte lacune, România nu are un mecanism bine pus la punct pentru a evita ceea ce se cheamă pantouflage / revolving doors".

Conform unui studiu recent realizat, de 25% din contractele de achiziţii publice din municipiile reşedinţă de judeţ din România beneficiază firme în care diverşi aleşi locali au, direct sau prin interpuşi vizibili, interese. Aceasta se referă, însă, doar la asocierile incompatibile vizibile şi doar în oraşele mai mari; în cazul comunităţilor mai mici, şansa unor asemenea incompatibilităţi este mult mai mare.

Radu Nicolae enumeră prevederile stipulate în legislaţia românească iar acestea, sintetizând, spun că deputatul sau senatorul nu poate exercita, pe timpul mandatului, orice alte funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului, cum nu poate nici să ocupe poziţii cheie în societăţi comerciale sau în instituţii publice, în regii autonome, companii şi societăţi naţionale. Avocaţii, pe de altă parte, nu pot asista, printre alţii, învinuiţii de corupţie, trafic sau consum de droguri, trafic de persoane sau spălare a banilor, pe cei suspectaţi de atingere adusă siguranţei statului sau de obstrucţionarea justiţiei. Legea, completează Radu Nicolae, distinge şi ce pot face parlamentarii: aceştia pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice. "Sigur că, în practică, multe dintre aceste reguli sunt ocolite. Parlamentarii continuă să facă afaceri fără a ocupa funcţii în firme - joacă la bursă, având informaţii mai mult sau mai puţin publice sau derulează afaceri imobiliare".

Codru Vrabie este mult mai radical decât legislaţia actuală: "Un ales se duce în funcţia pentru care a candidat ca să fie 24 de ore din 24 în slujba cetăţenilor care l-au votat acolo. Prestând altă muncă, nu îşi respectă contractele pe care le-a semnat cu mine, alegătorul. Alesul nu poate să aibă o funcţie de putere şi de decizie într-o altă organizaţie sau instituţie. Se presupune că există pericolul ca, de fiecare dată când iei o decizie în interes public, aceasta să fie influenţată de un interes privat. Chiar şi inconştient".

Poate din acest motiv sau poate doar sătul de atâtea întrebări legate de integritatea politică a persoanei sale, Mircea Diaconu a decis să nu îşi mai ofere, pe viitor, serviciile naţiunii ca parlamentar, întorcându-se, înainte chiar de sfârşitul legal al actualului mandat, la primele sale iubiri. Renunţând la mandatul de senator în chiar ziua în care începe campania electorală pentru votul din 9 decembrie, când va fi ales viitorul Parlament, Diaconu a anunţat că se întoarce la maşina lui preferată, un Aro 10, şi pregăteşte chiar un film. Poate chiar despre cum e să fii politician în România la două decenii de la căderea dictaturii ceauşiste.