Activismul Anti-Acta

Bună parte din reglementările vizând protecţia drepturilor de autor stipulate de această mult şi rău controversată lege sunt în vigoare de multă vreme în Germania. Revolta manifestată la finele săptămânii, de zeci de mii de activişti anti - ACTA pe străzile germane, nu pare deci justificată întru totul. 

Că unele ziare, precum Koelner Stad-Anzeige, se arată încântate de succesul militanţilor anti-Acta din reţea, „care, cu argumente relativ simple, au reuşit să îngenuncheze guvernul (german) într-un răstimp relativ scurt” nu e de miare.

Cum nu e de mirare nici volta ministrului liberal al justiţiei, Sabine Leutheuser Schnarrenberger care, din vajnic promotor al unei legi deloc neobişnuite pentru peisajul legislativ german, s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit rapid un adversar înverşunat al adoptării legii anti-piraterie.

Întrucât liberalii germani se luptă cu o masivă deteriorare a popularităţii lor, iar Partidul Piraţilor, o formaţiune cu un singur of, ce-şi propune să promoveze şi să apere tocmai libertatea în reţea şi-a făcut intrarea triumfală pe scena politică, schimbarea la faţă a ministrului pare firească.  

Rămân de tranşat în schimb problemele ridicate de procedurile de mare taină care au dus la încheierea înţelegerii americano - canadiano - nipono - europene cu privire la combaterea pirateriei şi cele puse de conţinutul ei.

Nu puţini observatori împărtăşesc obiecţiile adversarilor ACTE-i, care se tem de o supraveghere excesivă a Internetului prin intermediul firmelor de telecomunicaţii. 

Concomitent, „negocierea secretă a proiectului legislativ numit ACTA nu e potrivită câtuşi de puţin erei internetului, ce reclamă, dimpotrivă maximă transparenţă”, după cum nota recent un ziar german.

Chiar dacă, precum alte ţări, Germania a suspendat şi ea, din cauza rezervelor ministrului justiţiei, demersurile vizând ratificarea acordului comercial de combatere a contrafacerii e clar că lucrurile nu se vor opri aici.

E, totodată, la fel de clar că Europa şi lumea civilizată au nevoie de soluţii care să împiedice nu doar pirateria de produse, ci şi furtul de proprietate intelectuală, care a luat proporţii nebănuite în net.  Într-o societate globală şi a informaţiei globalizate e indispensabilă o lege care să-i apere pe creatori de impostori, plagiatori şi falsificatori mondializaţi.

În context, mai nimeni nu se excită din pricina măsurilor de combatere a contrafacerilor de medicamente sau de contracarare a falsificărilor de blugi sau tenişi. Proteste virulente provoacă în schimb zvonurile insistent puse în circulaţie, cu privire la eventuale incriminări de nevinovaţi, la spionaj orwellian, la închideri de site-uri şi blocări de accese la reţeaua informaţională globală. 

Pe moment, mingea e în parlamentul european. Acest respiro e, în principiu, salutar fiindcă dă timp tuturor să dezbată judicios chestiunile pendinte. Şi să împiedice deopotrivă ciuntirea libertăţilor dar şi punerea în libertate a furtului generalizat.

Dar mai e oare posibilă o discuţie chibzuită? N-au dat în clocot spiritele inflamate în reţelele de socializare şi în afara lor de varii cercuri mult implicate şi interesate?

Inflamate au fost ele nu atât de industria de divertisment, cum s-a tot afirmat, cât de indivizi care au mult de pierdut dacă drepturile de autor se vor impune şi ar deveni imposibilă hoţia, între altele, de muzică şi filme.

Pe scurt, e uşor şi popular - dar şi colectivist la modul pernicios -  să fii, în acest caz, pentru libertatea celor mulţi (de a consuma pe gratis) şi să deteşti, în consecinţă, ACTA. Mai greu şi antipatic, dar vital ar fi să propui o cale prin care să se impună drepturile creatorilor cinstiţi, fără să se încalce libertăţile utilizatorilor de rând.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Alina Kühnel