1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

"Action" terorist

Atenţie enormă a suscitat în Germania primul lung-metraj artistic despre terorismul de stânga al grupului Baader-Meinhof. Un film despre „Facţiunea armata-roşie” a văzut la 16 septembrie lumina ecranelor germane.

default

Andreas Baader întruchipat de Moritz Bleibtreu şi Gudrun Ensslin purtând chipul Johannei Wokalek într-o scenă a filmului "Der Baader Meinhof Komplex"

În faţa spectatorilor se perindă devastatoare atentate cu bombe, deturnări de avioane, asasinate politice răsunătoare, comise brutal şi cu sânge rece, în serii întrerupte de conversaţii şi discuţii ideologice ale unor terorişti de extremă stânga răsculaţi împotriva unui fascism imaginar. În plus, recolta celor două ore şi jumătate de peliculă difuzate marţi la Muenchen mai conţine demnitari politici în psotura de victime sau făptaşi; un poliţist înţelept; celulele închisorii de maximă securitate din Stammheim în care aveau să-şi ia viaţa capii terorişti; precum şi secvenţe ilustrînd fundalul istoric al tentativei extremi stângi germane de a provoca prin forţă şi teroare prăbuşirea democraţiei postbelice vestgermane.

Filmul regizat de Uli Edel, produs de Bernd Eichinger în baza unui scenariu al lui Stefan Aust , un jurnalist de marcă, fost redactor şef al revistei Der Spiegel, ne poartă către începuturile terorismului german de stânga. „Complexul Baader Meinhof” – după cum se intitulează acest prim lung metraj artistic despre deceniul terorii roşii din Germania federală pune în scenă apariţia mişcării extremiste, în siajul revoltelor studenţeşti din 1967 şi 1968.

Uciderea de către poliţişti a studentului Benno Ohnesorg, în cursul unei demonstraţii iscate de vizita şahului Iranului în Germania, avea să lanseze semnalul coagulării primului grup terorist. Membrii săi fuseseră recrutaţi din rândul studenţilor socialişti vestgermani, inflamaţi de ecourile războiului din Vietnam, de protestele tot mai virulente împotriva presupusului imperialism american şi de vituperările marxiste tot mai agresive acuzând un prezumtiv genocid comis de SUA în Extremul Orient.

În ideea că sistemul democratic şi economia de piaţă nu sunt decât aspecte de faţadă mascând profunde structuri de stat fasciste, terorismul de extremă stânga a început războiul contra statului german şi a elitelor sale prin bombardarea unor magazine din Frankfurt. A sfârşit, după săvârşirea a zeci de asasinate, prin arestarea, condamnarea, întemniţarea liderilor mişcării, precum şi prin sinuciderea acelora dintre ei care nu s-au refugiat în Germania comunistă.

Filmul lui Edel, un soi de documentar jucat, face vădite eforturi de redare cât mai autentică a celor petrecute în anii 70. Distribuţia este strălucită, beneficiind de aportul unor actori de prim rang, precum Moritz Bleibtreu şi Bruno Ganz. Pelicula, axată în special pe acţiune, încearcă să evite parti-pris-ul şi elimină în mare măsură ispita romanţării ori a judecăţii de valoare în favoarea sau în detrimentul teroriştilor, pe care nu puţini nostalgici germani ai revoluţiilor din 68 au tins ori tind în continuare să-i ridice la rangul de eroi.

Jalonând un deceniu de terorism, pelicula n-are timp de psihologizări şi ca atare nu păcătuieşte prin tentative intelectualiste de a înţelege mobilurile criminalilor, dar nici nu străluceşte prin imagini apte să lămurească într-un mod comprehensiv cele petrecute între 1967 şi 1977.

Cu toate acestea, „Complexul Baader Meinhof” demonstrează că subiectul terorismului, inclusiv al celui susţinut de stânga extremistă rămâne deopotrivă actual şi, de ce nu, adecvat unei ecranizări. Filmul lui Edel va continua în mod cert să suscite discuţii aprinse.