Acelaşi guvern, în circumstanţe diferite

Singurul candidat cu totul nou şi oarecum surprinzător este Mihail Dumitru, propus la ministerul Agriculturii după o scurtă dispută în sînul partidului.

După retragerea primului candidat propus, senatorul Orest Onofrei, unii l-ar fi preferat pe Valeriu Tabără fost ministru PUNR al Agriculturii, dar anumite consideraţii externe l-au impus pe Mihail Dumitru, expert în cadrul Comisiei Europene.

Se speră că acesta ar putea face un tandem reuşit cu comisarul de la Bruxelles, Dacian Cioloş. Agricultura pare aşadar să ocupe o poziţie privilegiată în strategia viitorului guvern şi rămîne să vedem care vor fi de fapt liniile de acţiune.

Un nume nou este şi Daniel Funeriu, propus pentru ministerul Educaţiei. Totuşi numele său nu este cu totul nou, deoarece el a mai trecut prin comisiile de specialitate, fiind propus de două ori, odată în cabinetul Croitoru şi a doua oară în cabinetul Negoiţă.

Daniel Funeriu, nu pare să fie favoritul partidului. El fusese propus anterior doar pentru că se ştia că nu are nici o şansă. Dar acum, cînd propunerile sînt serioase, PD-L ar fi preferat pe altcineva, ca de pildă pe Cătălin Croitoru.

Funeriu este un politician fără nici o experienţă în administraţie. El are însă avantajul de a fi colaborat cu Mircea Miclea la redactarea reformei şcolilor sub patronajul preşedintelui Traian Băsescu. Este logic aşadar ca el să ocupe funcţia de ministru atîta doar că el nu are o cunoaştere directă a sistemului românesc de educaţie şi mulţi se îndoiesc, de aceea, că ar putea pune cu adevărat reformele în mişcare.

Format încă din anii liceului în Franţa, Daniel Funeriu a venit cu o perspectivă mimetică a unor modele franceze aşa cum este de pildă raportul privind relansarea creşterii elaborat de Jacques Attali la solicitarea preşedintelui Nicolas Sarkozy.

România se regăseşte de fapt într-o situaţie istorică tipică. Reformatorii sînt de multe ori entuziaşti mimetici, dar de bine de rău, ei propun o reformă, în timp ce conservatorii cunosc mult mai bine realităţile, dar preferă status quo-ul.

PD-L s-a mişcat, de fapt, cu propunerile sale între două extreme, deoarece Cătălin Croitoru este un reprezentant tipic al sistemului conservator de educaţie şi care nu este interesat decît de problematica salariilor şi de beneficiile profesorilor.

O surpriză a fost şi desemnarea liberalului Sebastian Vlădescu la Finanţe. Probabil că intenţia iniţială a fost aceea de a sugera că PNL participă la guvernare, dar rezultatul este că PD-L lasă impresia că nu are cadre suficiente pentru un portofoliu atît de important şi că oricum politica finaciară a fost deja trasată de acordul cu FMI.

Miniştrii propuşi de UDMR crează şi ei situaţii noi şi relevante pentru politica românească. Din diferite constrîngeri rămase neclare, la Cultură şi Culte a fost propus Kelemen Hunor. Este semificativ însă că primul ministru desemnat, Emil Boc, a făcut repede precizarea că relaţia cu Bisericile va fi scoasă din portofoliul atribuit unui maghiar.

PD-L a dezvăluit că lucrează pe mai departe cu presupoziţia că ungurii ar fi inapţi să administreze un domeniu pur „românesc“, ca cel al Ortodoxiei, după cum a sugerat chiar că nu ar manifesta suficient patriotism pentru a se ocupa cum se cuvine de patrimoniul cultural naţional. De ce a fost atribuită atunci Cultura UDMR-ului ?

În orice caz, UDMR ar fi dorit, în virtutea experienţei dobîndite în administraţiile anterioare, ministerul Dezvoltării Regionale, care a fost atribuit de data aceasta Elenei Udrea.

Un alt caz de condiţionare politică este şi desemnarea lui Gabriel Oprea la Apărare. Gabriel Oprea este un fost disident PSD trecut cu arme şi bagaje în tabăra preşedintelui Traian Băsescu şi care reprezintă garanţia că toţi fugarii de la alte partide reuniţi într-un grup parlamentar distinct vor vota în favoarea guvernului.

În sfîrşit o altă noutate semnificativă este desemnarea lui Teodor Baconschi la Externe. Este poate singura desemnare cu adevărat reuşită şi care va amuţi şi criticile Opoziţiei, aşa cum s-a întîmplat şi atunci cînd a fost numit ambasador la Paris.

Ceilalţi miniştri PD-L, în schimb, (Adrian Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga, Elena Udrea, Gabriel Sandu) sugerează că viitoarea administraţie va fi o reeditare a celei anterioare.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident