„Acţiuni” şi „vicleşuguri”

Un ecou ceva mai întîrziat a avut în paginile cotidianului de stînga NEUES DEUTSCHLAND, imprevizibila renunţare a lui Theodor Stolojan la funcţia de premier şi desemnarea în locul lui, de către preşedintele Traian Băsescu, a liderului PD-L Emil Boc.

Analiza publicată sub titlul „Vicleşuguri româneşti” semnată de Anton Latzo, reia bună parte din informaţiile cuprinse în articolele anterioare apărute zilele trecute în presa germană, tematizînd însă ceva mai intens o nedumerire enunţată retoric sub chiar fotografia lui Emil Boc,însoţind textul. Citez:”În calitatea sa de viitor premier al României şi şef al unei mari coaliţii, Emil Boc ar urma să le indice românilor direcţia. Sau poate totuşi el nu este decît braţul prelungit al preşedintelui Băsescu”?

La toate problemele deja existente care nu promit un menaj liniştit al marii coaliţii se adaugă impactul pe care îl va avea scrutinul prezidenţial din 2009, cînd PSD şi PD-L îşi vor propune fiecare, propriul candidat la şefia statului,deduce ziaristul german şi conchide:”Este greu de imaginat că această concurenţă va rămîne lipsită de urmări asupra activităţii coaliţiei. În aceste condiţii, României nu pare a-i sta în faţă o evoluţie politică stabilă”.

Cassandrele se află întotdeauna de partea cea bună, scenariile sumbre de viitor sunt cele care culeg aplauze se poate afla din cuprinsul unui amplu editorial publicat azi în DIE WELT referitor la avalanşa prognozelor economice declanşată de criza financiară. Autorul articolului opinează că adesea previziunile economice pot avea un efect mai puternic decît faptele. Şi dat fiind că la ora actuală Cassandrele se întrec în a prezice un viitor cît mai sumbru, Klaus Zimmermann, directorul Institutului German de Cercetări Economice, a emis o ipoteză iluzorie: „să ne imaginăm că o vreme de acum înainte, vom renunţa la prognoze.”

Dar nu numai prognozele ci şi planurile de acţiune abundă în aceste zile. Unele par însă simple improvizaţii - rezultă din articolul publicat în EL MUNDO referitor la recenta scădere a dobînzilor de referinţă de către Banca Americană. Or, în politica financiară sunt necesare decizii şi măsuri coerente apte să restabilească securitatea şi încrederea - crede ziarul spaniol, semnalînd că Banca Centrală Europeană, care manifestă reticenţă faţă de scăderea drastică a dobînzilor, ar proceda corect.

În schimb , ordinul dat de economişti şi liderii politicii economice - atrage atenţia DER STANDARD - este altul. Pentru a combate recesiunea, trebuie scăzute dobînzile de referinţă, din care motiv intervenţia bruscă Băncii Centrale Americane a fost aplaudată.

Cît despre consecinţele pe termen lung ale acestei politici -cum ar fi sporirea datoriilor publice, stringenţa unei reforme a sistemului economic,-nimeni nu pare a le mai lua în seamă acum, conchide ziarul austriac.

S-a creat oare o schismă între Banca Centrală Americană şi cea Europeană-se întreabă de la Amsterdam DE VOLKSKRAANT, menţionînd şi traumele care generează acest comportament diferit: europenii îşi amintesc de hiperinflaţia care a bîntuit mai ales în Germania în 1923, cînd focul în sobă putea fi mai bine alimentat cu bancnotele devalorizate decît cu lemnele care erau prea scumpe. Americanii în schimb, sunt cuprinşi de spaimă reamintindu-şi de efectele deflaţiei din 1930 cînd prin reduceri succesive de preţuri, economia a stagnat complet iar şomajul a luat proporţii catastrofale.

Elaborarea unui plan de acţiune pentru adaptarea la modificările climei ar lăsa să se înţeleagă că acestea au devenit ireversibile. FRANKFURTER RUNDSCHAU se opreşte asupra intenţiei guvernului federal şi a guvernelor de land de a elabora pînă în 2011 un plan de acţiune menit să urgenteze adaptarea la schimbările survenite. Dar, menţionează ziarul citat ,un astfel de plan nu înlocuieşte măsurile de protecţie a climei.

Planul de combatere a pirateriei în dreptul coastelor Somaliei, în baza Rezoluţiei ONU 1851, trădează deschiderea unui nou eşichier geopolitic în jocul puterilor opinează LA REPUBBLICA, insistînd asupra participării Chinei la noua misiune.

Marea Britanie îşi retrage militarii din Irak, decizia premierului Brown fiind interpretată de NEUE OSNABRUCKER ZEITUNG drept adaptarea din mers a politicii Londrei la strategia noului şef al Casei Albe. Rămîne de sperat, scrie ziarul german, ca Obama să recurgă la mijloace mai complexe, subtile şi eficiente de soluţionare a crizei din Irak, decît cele strict militare. Fiindcă, atrage atenţia THE TIMES ,oricum misiunea în Irak nu este încă încheiată.