Absurdul devenit tradiţie

Din 2008 încoace există două tipuri de alegeri parlamentare: unele respectă regula distribuirii proporţionale a mandatelor, altele se supun regulii majoritare. Primele sunt alegerile la termen, celelalte sunt aşa-numitele alegeri parţiale, care se desfăşoară exact ca în Marea Britanie. Pare neverosimil, dar aşa este. Când a fost concepută această lege, problema partidelor a fost să împace votul în circumscripţii uninominale cu distribuirea proporţională a mandatelor. De aceea a fost adoptat un mod de corecţie proporţională, aplicat în funcţie de voturile primite de fiecare partid într-o anumită circumscripţie.

Dar la alegerile parţiale, la care nu mai există lista de partid? În cazul acestora, legiuitorul a stabilit ca alegerile să se desfăşoară într-un singur tur, după modelul clasic al majoritarismului. Dar ca să nu strice prea mult proporţia statornicită între grupurile politice, legiuitorul a interzis candidatura independenţilor şi a partidelor care nu obţinuseră anterior niciun mandat. Absurd şi discriminatoriu, dar mai nimănui nu i-a păsat. Legea a fost aplicată de două ori la rând şi după şase ani ea este încă în vigoare! În curând absurdul va deveni tradiţie şi cutumă.

Totuşi ceva s-a întâmplat între timp, graţie perseverenţei militantului ecologist Remus Cernea. Cu toate că legea nu îi dădea dreptul să candideze ca independent, el s-a înscris la toate alegerile parţiale până când Curtea Constituţională, examinând cazul său, i-a dat dreptate. Articolul 48 (aliniatul 17) a fost declarat neconstituţional prin Decizia 503 din 2010. Recent, Guvernul a fost nevoit să dea o ordonanţă prin care să reformuleze acest articol, în aşa chip încât toate restricţiile să fie înlăturate. Aşadar cel puţin aspectul cu totul scandalos al discriminării a fost înlăturat.

A rămas însă restul, cu amestecul imposibil de proporţionalitate şi majoritarism şi, dacă ţinem cont de stilul politicii româneşti, nu este exclus ca aceeaşi lege să fie aplicată şi în 2016.

Totuşi, liderul PSD Victor Ponta anunţase încă din 2012 decizia partidului său de a reveni la sistemul cu liste blocate aplicat până în 2008 şi, după toate aparenţele, nu vor exista opoziţii. Majoritarismul şi-a încheiat cariera înainte de a o începe cu adevărat. Astăzi nici preşedintele Băsescu, al cărui partid se află sub 10%, nu mai poate miza pe votul majoritar.

Ceea ce s-ar putea face ar fi ca listele de partid să nu fie blocate, ci lăsate la dispoziţia alegătorilor, care ar stabili ei ordinea candidaţilor. Avantajele sunt evidente. Dacă acest sistem s-ar aplica la alegerile europene, atunci nu ar mai exista disputele legate de ocupanţii primelor locuri. Elena Băsescu, de exemplu, ar putea prea bine să figureze pe listele Partidului Mişcarea Populară fără ca cineva să se supere. Meritul ar fi stabilit de alegătorii înşişi. Din nefericire, partidele nu au interesul să renunţe la acest instrument de putere. Şi când spunem partide ne gândim de fapt la oligarhia conducătoare, care îşi va asigura mereu docilitatea perfectă a militanţilor.