A scăzut numărul muritorilor de foame

În pofida recoltelor slabe, a salariilor derizorii şi a creşterii continue a preţurilor la alimente, tot mai puţini oameni suferă de foame, reiese din raportul FAO, prezentat marţi la Roma. Numărul celor ce flămânzesc a scăzut, din anul 1990 încoace, chiar peste aşteptări.

Totuşi numărul lor este de aprox. 870 de milioane, ceea ce reprezintă 12,5 procente din populaţia globului. E o cifră "inacceptabil de ridicată", după cum a subliniat directorul general al FAO, José Graziano da Silva.

"Fiecare al optulea om n-are ce mânca. Şi aceasta într-o lume în care avem, în principiu, de toate. E inacceptabil. Noi, de la FAO, vrem ca numărul celor care suferă de foame să fie redus la zero" - a spus José Graziano da Silva.

Ţinând cont de evoluţia din ultimii ani, obiectivul mileniului, propus de ONU în anul 2000, acela de a reduce la jumătate sărăcia până în 2015, nu mai pare chiar imposibil de atins. Keith Wiebe, responsabilă pentru politca de dezvoltare în cadrul FAO, apreciază, referitor la ultimul raport al organizaţiei:

"E o veste bună, pentru că indică o evoluţie pozitivă. Nu stăm atât de bine cât am vrea, dar mai bine decât credeam. Există multe regiuni în care s-au înregistrat progrese: Asia, înainte de toate Asia de Sud-Est, sau America Latină. Dacă ne străduim mai mult, dacă economia va creşte din nou şi dacă sistemele de asigurări sociale ar fi mai eficiente, am avea şanse bune să ne atingem ţelurile propuse".

Acelaşi trend pozitiv nu-l regăsim, însă, şi în regiunea africană, la sud de Sahara. Aici, dimpotrivă, foametea a luat proporţii în ultimii ani. Unul din motive e creşterea continuă, pe piaţa internaţională, a preţurilor la grâu, soia sau orez. cel mai grav afectaţi sunt cei mai săraci dintre săraci. De pe urma acestei involuţii profită, în schimb, fermierii europeni şi nord-americani.

Iată de ce organizaţia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură vrea să-i sprijine mai mult pe micii fermieri din ţările în curs de dezvoltare. Acestora, explică Keith Wiebe, li se poate facilita accesul la pământ, resurse, credite şi, înainte de toate, la educaţie.