A fost, n-a fost, sau ce-o fi fost? | Revista Presei | DW | 05.07.2013
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

A fost, n-a fost, sau ce-o fi fost?

Faţă cu revoluţia egipteană, perplexitatea i-a lovit cu leuca parcă pe comentatori.

„A fost sau nu a fost?” Titlul minunatului film al  lui Corneliu Porumboiu despre cele întâmplate în România în decembrie 89 se potriveşte perfect stării de spirit a observatorilor occidentali, nu atât faţă cu perpetuarea protestelor în Bulgaria, unde, potrivit ziarului berlinez taz, manifestanţii cer încarcerarea mafioţilor. Cât, mai cu seamă, faţă de „evenimentele” din Egipt.

Pe cele din urmă unii le califică drept „puci”, alţii drept o „falsă lovitură de stat”, mulţi drept „revoluţie”, dar câţiva drept „contra-revoluţie”.

Spre a ieşi basma curată din încurcătură, Neue Zuercher Zeitung din Elveţia titrează pe prima sa pagină, cu obişnuita lui sobrietate: „Schimbare de putere în Egipt”. Ziarul semnalează „debarcarea” preşedintelui Morsi şi jurământul depus de succesorul său, preşedintele Curţii Constituţionale, Adli Mansur.

Pagina a treia a ziarului din Zürich publică un articol de opinie al corespondentei din Cairo care tranşează dilema siluind termenul de "puci". Potrivit ei, în Egipt ar fi avut loc „o lovitură de stat cu puternic sprijin popular”. Ceea ce, în principiu, e o contradicţie în termeni.

Dar principiile şi realităţile nu sunt chiar întotdeauna congruente. Realităţile văzute de mulţi egipteni includ,  pe lângă recunoaşterea  alegerii ca preşedinte a lui Morsi, acum un an, şi constatarea că debarcatul şef al statului a condus ţara ca un dictator.

Conform reportajului din ziarul elveţian, egiptenii, din care foarte mulţi se bucură de intervenţia armatei, i-au reproşat liderului islamist susţinut de Frăţia Musulmană în primul rând "deteriorarea nivelului lor de trai", precum şi "nedreptatea socială" pe care ar fi girat-o.

Marea întrebare pe care şi-o pun comentatorii în prezent vizează modul în care armata îşi va exercita puterea şi durata ei. Süddeutsche Zeitung din München semnalează arestarea liderilor Frăţiei Musulmane. În ce priveşte întrebarea cheie, a fost sau n-a fost lovitură de stat, de al cărei răspuns depinde, conform legislaţiei SUA, şi perpetuarea ajutoarelor de 1,3 miliarde de dolari acordate de americani armatei egiptene, ziarul de stânga din capitala Bavariei se arată obedient. Şi-anume, faţă de etichete, aparenţe şi forme fără fond. Fiindcă citim în ziar:

„Ceea ce arată ca un puci şi se execută ca un puci este chiar un puci. Şeful militar Abdel Fattah al-Sisi l-a debarcat pe preşedintele islamist Morsi, a suspendat Constituţia şi i-a arestat pe liderii fundamentalişti. Sisi a dictat planul de parcurs precum un autocrat menit să aducă ţării stabilitate. Generalul a promis, ce-i drept, alegeri. Dar până acolo mai e un drum lung…”

Ziarul concede, pe de altă parte, că prin punerea sa în scenă această preluare a puterii, de către militari, se deosebeşte de altele lovituri similare.    

Mai nuanţat şi mai realist vede lucrurile ziarul Die Welt. Prestigiosul cotidian conservator de la Berlin admite că militarii au participat la debarcarea lui Morsi, dar îi dezavuează pe observatorii care califică cele petrecute în mod net, drept lovitură de stat.

Ziarul scrie: „a spune că a fost vorba de un puci e şi corect şi fals. Corect, pentru că preşedintele, deşi ales în mod democratic, a fost pus sub arest de către militari, care îi reprimă şi pe adepţii liderului reţinut. Fals, pentru  că armata n-a preluat toate pârghiile puterii”. 

Alţi observatori scot în evidenţă greutăţile pe care le întâmpină occidentalii, în calitatea lor de adepţi ai democraţiei, în efortul de a accepta un puci, precum şi eşecul islamismului manifestat în ieşirea în stradă a milioanelor de egipteni care au celebrat debarcarea lui Morsi.

În acest context unii nutresc speranţa că ar fi fost vorba de „un soi de puci bun”, după cum scrie Stuttgarter Zeitung, care admite că, dat fiind spectacolul maselor de inşi fericiţi de înlăturarea preşedintelui e posibil să fi avut loc „o nouă revoluţie”.

În fine, alţi observatori se tem că exuberanţa s-ar putea preface într-o tragedie dacă, de pildă, nu se va produce o reconciliere naţională, iar reprimata Frăţie Musulmană va intra în clandestinitate şi va trece la terorism, precum, cândva, islamiştii din Algeria.