1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

A fi azi de stânga

Teoretic, stânga ar trebui să militeze pentru depăşirea inechităţilor. Intolerabile sunt, îndeosebi, cele inerente inegalităţii în drepturi a oamenilor, născuţi toţi după chipul şi asemănarea lui D-zeu.

default

Roşu, culoarea "stângii"

Fiindcă, teoretic, stânga ar trebui să militeze pentru depăşirea inechităţilor. Intolerabile sunt, îndeosebi, cele inerente inegalităţii în drepturi a oamenilor, născuţi toţi după chipul şi asemănarea lui D-zeu şi, ca atare, depozitarii unei demnităţi profund lezate de orice nedreptate.

Dar aşa cum s-au conturat, în ultimele câteva decenii, structurile şi opţiunile ideologice ale stângii occidentale, a devenit extrem de greu să mai fii de stânga fără să începi să locuieşti în casa nedreptăţii.

În Europa, stânga, copios dominantă încă, ideologic, în ciuda accesului la putere, în capitalele principalelor puteri occidentale de pe bătrânul continent, a unor guverne de centru-dreapta, rămâne o sursă de câştig. A fi de stânga continuă să fie o afacere rentabilă pentru mulţi oameni de presă, artişti, politicieni şi scriitori.

E simplu şi profitabil să mobilizezi masele împotriva capitalismului, a americanilor, a concernelor multinaţionale, a globalizării şi a poluării.

E la îndemână, în vest, să edulcorezi suferinţele îndurate de esteuropeni din pricina totalitarismului comunist. Bunul simţ şi experienţa atrocităţilor totalitare ale secolului XX nu mai par să împiedice prea mulţi intelectuali de marcă din Apus să alimenteze nostalgia după nerealizata revoluţie trotzkistă şi dorinţa reinstaurării marxismului.

A aţâţa invidia celor care, din pricina propriului analfabetism s-au raliat oştirii de perdanţi şi de învinşi ai lumii informaţionale, moderne şi globalizate e şi mai facil şi expeditiv. E suficientă o lapidară trimitere la criza economică şi financiară pentru a se obţine prompta condamnare generală şi fără drept de apel a "capitaliştilor", "bancherilor" şi "lacheilor" lor, precum şi osândirea, la fel de virulentă, a politicienilor care susţin "imperialismul american".

E uşor, convenabil, dă bine şi nu comportă nici un fel de riscuri să militezi pentru cauza palestinienilor, a musulmanilor şi arabilor în genere. La fel de lesnicios este să treci sub tăcere, în numele anticolonialismului, lapidarea femeilor, rasismul sângeros al extremiştilor islamici, intoleranţa lor funciară, natura totalitară a lumii pentru edificarea căreia sunt trimişi să se arunce în aer teroriştii sinucigaşi.

Mai nimeni nu roşeşte astăzi, la vreun talk-show, dacă, întrebat cu tâlc de atentatele care au distrus turnurile gemene, expertul invitat dă vina grăbit, pe CIA sau pe Mossad. Mare e mândria intelectuală a celor care nu se dau în lături să-i smintească pe telespectatori invitându-i să reflecteze la „imensul rău” făcut de capitalismul apusean. Potrivit lor, „imperialismul” ar fi distrus imaginare civilizaţii şi culturi din lumea a treia, a sürücit lumea, i-a înarmat pe talibani împotriva ruşilor şi le-a dat nas israelienilor, fiind, ca atare, cel puţin coresponsabil pentru atentatele de la New York.

În fine, pare foarte progresist să vrei desfiinţarea statelor naţionale, ori dimpotrivă, mărirea Europei prin îngenuncherea Americii.

Atâta doar că militantismul în favoarea tuturor acestor cauze ale stângii contemporane nu ajută la nimic. Nu promovează libertatea şi democraţia în lume şi nu contribuie la ameliorarea climei sau la consolidarea statelor de drept. Nu ajută la impunerea pe plan global a unui drept internaţional demn de acest nume. Nu-i hrăneşte pe nord-coreeni. Nu-i scoate din captivitate pe cubanezi. Nu le salvează de la bici sau execuţia în pieţe publice pe femeile din Iran sau Arabia Saudită acuzate că ar fi călcat strâmb. Nu le aduce palestinienilor independenţa şi nici nu restabileşte vreun adevăr istoric pasămite falsificat de americani.

Iată de ce, a fi azi „de stânga”, a cotiza la realizarea pseudo-idealurilor neo-marxistei elite apusene, departe de a schimba ceva în bine, înseamnă în fapt a pune umărul la un conservatorism caduc, la un reacţionarism ridicol, desuet şi pernicios. În esenţă, îi încurajează pe toţi extremiştii şi tiranii lumii. Motiv pentru care, în mod cu totul regretabil, a devenit aproape imposibil să rămâi un om de treabă şi să te consideri, simultan, de stânga.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder