A fi Au-Pair în Germania

Termenul „au-pair” provine din franceză şi înseamnă "egal cu". O fată „au-pair” este, prin urmare, o persoană tânără care locuieşte în condiţii de egalitate cu o familie dintr-o ţară străină, pentru a ajuta la îngrijirea copiilor şi la gospodărie. Multe fete tinere profită de această posibilitate de a petrece un an în străinătate înainte de a-şi începe studiile superioare. În Germania sosesc anual 2 500 de fete au-pair din toată lumea, majoritatea din Estul Europei. Această experienţă nu este însă în toate cazurile una optimă. În ciuda Tratatului european, semnat în 1969 (la care România a aderat în 2002), care reglementează activitatea au-pair, pericolul exploatării de către familiile gazdă este în continuare prezent.

Leda este o studentă din Brazilia, în vârstă de 23 de ani. Ea a sosit în Germania acum doi ani, ca fată au-pair la o familie din Hamburg. Experienţele ei au fost amestecate:
„Am avut şi câteva probleme, de exemplu nu am primit un abonament pentru transportul în comun. Adesea nu puteam merge la şcoală deoarece trebuia să lucrez. M-au deranjat aceste lucruri”.

Fetele au-pair trebuie adesea să dea mai mult decât primesc înapoi. Uneori, problemele sunt atât de mari încât tinerele „egale” în familie nici nu mai vor să audă de acest program, ca de pildă Natalia din Ucraina:
„N-aş mai face niciodată aşa ceva. Nici nu s-a pus problema să stau cu copiii, eram mai degrabă femeia la curăţenie”.

Natalia trebuia să muncească zilnic în gospodărie de la ora şase dimineaţa la patru după-amiaza, pentru bani de buzunar în valoare de 205 Euro/ pe lună. Regulamentul interzice însă exploatarea fetelor au-pair numai pentru spălarea geamurilor şi a vaselor, în detrimentul îngrijirii copiilor. Tratatul de la Strasbourg, aşa-numitul "European Agreement On Au-Pair Placement", la care România a aderat în decembrie 2002, limitează timpul de activitate au-pair la 30 de ore pe săptămână, contra unei sume minime de bani de buzunar de 260 Euro. Casa şi masa sunt asigurate de familia gazdă. Fata au-pair ajută, în schimb, la treburile casnice uşoare, precum gătitul sau călcatul. Apoi, fetelor au-pair trebuie să li se garanteze posibilitatea de a frecventa un curs de limbă. Familia gazdă este, de asemenea, obligată să preia asigurarea medicală a fetei au-pair.

Cine şi-ar dori să petreacă astfel între zece şi douăsprezece luni la o familie germană, este sfătuit să se adreseze unei agenţii profesioniste şi să evite contactarea unei familii pe cale particulară, după cum explică Birgitt Gross din partea agenţiei berlineze „Aupair Kompetenz”:
„Fetele au-pair trebuie să sosească în Germania prin intermediul agenţiilor profesioniste germane. Taxa de intermediere este percepută doar familiilor gazdă, şi nu fetelor au-pair. Acestea au în schimb siguranţa unei instanţe care supraveghează relaţia lor cu familia gazdă, şi care se interesează, cum se simt fetele în Germania, dacă se respectă orele de muncă, dacă asigurarea de sănătate a fost încheiată etc.”

Iar dacă apar conflicte ce nu pot fi soluţionate prin simple discuţii cu părţile implicate, există posibilitatea transferului în altă familie gazdă. Birgit Gross:
„Dacă se întâmplă ceva deosebit de grav, sigur că angajamentul au-pair poate fi reziliat pe loc. În acest caz, agenţia este obligată să se ocupe de fata au-pair şi să-i găsească o altă familie gazdă”.

Leda din Brazilia ştie din propria-i experienţă care este problema proncipală la început. Fetele tinere, nu au curajul, fiind tratate în acelaşi timp ca parte din familie, să spună dacă se simt nedreptăţite sau exploatate. De aceea, Leda sugerează ca:
„Fetele au-pair să înveţe să-şi impună din start punctul de vedere, dacă doresc să fie respectate la rândul lor. Dacă ceva nu e în regulă, trebuie să aibă curajul să spună”.