1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

A da cu bîta în baltă

Un text vizînd conflictul israeliano-iranian, semnat de laureatul Nobelului pentru literatură Günter Grass, publicat ca "poem" în presa germană şi internaţională, provoacă un scandal ce eclipsează restul temelor zilei.

Să fi avut dreptate Platon cînd, într-unul din discursurile sale filozofice, cerea alungarea artiştilor, alias a poeţilor din cetate? În cazul lui Günter Grass, răspunsul pare a fi afirmativ. Impresie confirmată de două ori: prin conţinutul manifestului pamflet, publicat azi în paginile de foileton ale cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, dar, mai ales, prin reacţiile vehemente interne şi internaţionale, pe măsura caracterului exploziv al textului.

Supranumitul poem este de fapt o proză ritmată pe care cotidianul münchenez o acreditează drept un „strigăt”, „ein Aufschrei”, titrînd astfel explicativ textul ce însoţeşte fotografia autorului: nter Grass avertizează asupra unui război împotriva Iranului. În poemul său, intitulat „Ceea ce trebuie spus”, laureatul Nobelului pentru Literatură crede că Israelul nu ar avea voie să primească submarine germane.

Nu poemul incendiar,considerat de KÖLNER STADT-ANZEIGER drept lipsit de gust, anacronic, trădînd o necunoaştere a situaţiei din Orientul Apropiat, ci doar fotografia scriitorului, la care se adaugă legenda „Günter Grass, eternul antisemit”, este publicată tot pe prima pagină de cotidianul berlinez DIE WELT.

În cuprins poate fi citită analiza pas cu pas a textului incriminat,”exegeză” semnată de temutul polemist şi sagacele publicist Henryk M. Broder. El consideră că Günter Grass, prototip al intelectualului antisemit cultivat, bine intenţionat faţă de evrei, a avut totuşi dintotdeauna o problemă cu evreii, pe care însă nu a enunţat-o atît de lipsit de echivoc precum o face în „noua” sa poezie. Broder o interpretează şi o răstălmăceşte în binecunoscutul său stil sarcastic, polemic şi inteligent, citînd unele fragmente ale poemului şi efectuînd cîteva fondate digresiuni istorice.

Tot DIE WELT semnalează că poemul lui Grass a apărut şi în paginile cotidianului NEW YORK TIMES şi LA REPUBBLICA.

Din Spania, EL PAIS oferă o exegeză a textului, insistînd şi asupra strategiei autorului de a camufla, sub formă prozodică, o reacţie profund emoţională şi subiectivă, înfierbîntată, la politica Israelului faţă de Iran.

Dar, se pot întreba cei copleşiţi de ripostele date instantaneu şi, pe bună dreptate, aşa-zisului poem, fără a fi ajuns să-l şi citească, ce scrie Grass?

Dînd la o parte coaja retorică a textului, la lumină iese o logică pe care, deloc întîmplător, primii comentatori au considerat-o viciată, dată cu totul peste cap în măsura în care autorul întrevede nu în Iran ci în Israel factorul care atentează la pacea lumii.

Grass începe prin a-şi reproşa că a tăcut prea multă vreme, crede că Israelul periclitează şi aşa fragila pace a lumii, critică livrarea de submarine de către Republica Federală statului evreu, solicită un control internaţional al potenţialului nuclear al Israelului şi Iranului deopotrivă, afirmă că cine rupe tăcerea, criticînd politica guvernului israelian, riscă să fie cotat drept antisemit, este sătul de ipocrizia occidentului şi speră că mulţi vor vorbi, întrebîndu-se din nou de ce el însuşi a amuţit atîta vreme.

Explicaţia o dă tot el, desluşind în propria sa origine o stigmă pe care nu o poate înlătura şi care-l împiedică să spună adevărul Israelului, de care se simte atît de legat în prezent şi de care vrea să rămînă legat pe mai departe. Totuşi, spunînd abia acum, la vîrsta senectuţii şi cu ultima cerneală, ceea ce trebuie spus, o face convins că azi trebuie rostit ceea ce mîine va fi prea tîrziu.

Niciodată în istoria Republicii Federale un intelectual atît de proeminent nu a combătut atît de stereotip politica Israelului precum a făcut-o Gunter Grass, opinează DER SPIEGEL în ediţia sa online, regretînd că această lovitură a fost dată de pe pămînt german.

Dacă pentru LA REPUBBLICA textul liric al lui Grass este o bîiguială, el şi-a atins scopul, fiind destinat să declanşeze un scandal. Care a şi început şi care promite să dureze, cu efecte colaterale previzibile şi imprevizibile.