A căzut un tabu

S-a văzut imediat că PSD avea o anumită experienţă privind problematica regionalizării. Programul USL a profitat de analizele care au fost iniţiate în timpul guvernării Năstase încă din 2002. Recent, fostul premier a publicat pe blogul său mai multe documente oficiale care probează că guvernul său a avut într-adevăr anumite intenţii legate de regionalizare. În cuprinsul unui Memorandum din 2003 iniţiat de ministrul de interne Ioan Rus şi de colegii săi Alexandru Fărcaş (ministrul integrării europene) şi Gabriel Oprea, (pe vremea aceea ministru delegat pentru administraţie publică) se propunea înfiinţarea unui grup de lucru “pentru sudierea problematicii regionalizării în România”.

Memorandumul conţinea însă o mistificare, care arată că documentul era conceput mai mult pentru Comisia de la Bruxelles decât pentru uz intern. La un moment dat se spune că guvernul ar fi iniţiat încă din 2002 “o largă dezbatere publică la nivel naţional” pe tema regionalizării. Or, dimpotrivă, din clipa în care au intrat în scenă revendicările tipic maghiare, guvernul Năstase a interzis categoric orice dezbatere pe tema regionalizării. Aşa se explică şi de ce preocupările Guvernului Năstase privind regionalizarea nu au fost bine cunoscute publicului larg. Nu este clar nici cât de avansate au fost acele studii, dar putem presupune că astăzi USL a beneficiat de experienţa dobândită atunci.

Pe scurt, USL admite înfiinţarea unor regiuni ca unităţi administrative cu putere politică, dar fără să desfiinţeze judeţele. Aceste regiuni ar apărea ca un nivel intermediar între administraţia centrală şi cea judeţeană. Spre deosebire de intenţiile PDL, care doreşte o reformă fulgerătoare, aceste regiuni s-ar constitui treptat după o perioadă de tranziţie. Ele ar urma să funcţioneze deplin abia din 2016 în urma primelor alegeri directe pentru “parlamentele regionale”. Este pentru prima dată când termenul de “parlament regional” este asumat de politicienii români, care până acum au evitat termenul ca să nu se înţeleagă cumva că ar avea în vedere federalizarea ţării.

USL are grijă şi de etajul constituţional, legând regionalizarea de un bicameralism reformat. Justiţia s-ar plia la rândul ei pe noua organizare administrativă prin înfiinţarea unor Curţi de Apel regionale.

Planul USL pare mai bine gândit în articulaţiile sale decât cel al guvernului care nici măcar nu a fost prezentat în mod complet. Dar proiectul Opoziţiei are şi un dezavantaj evident. Refuzând desfiinţarea judeţelor, administraţia pare şi mai stufoasă şi mai complicată decât până acum. Invocarea modelului francez nu poate ţine loc de argument, deoarece nu tot ceea ce merge în Franţa merge automat şi în România, aşa cum s-a văzut prea clar în cazul Curţii Constituţionale.

În sfârşit nici Opoziţia nu reuşeşte să desnoade nodul maghiar şi la fel ca PDL preferă să-l taie cu sabia. USL propune exact aceeaşi împărţire administrativă ca şi Guvernul.

Cu toate acestea un acord între Putere şi Opoziţie este puţin probabil.

Partenerii ştiu multe lucruri unii despre alţii şi caută să se pună reciproc în dificultate. Gabriel Oprea astăzi ministru al apărării în administraţia condusă de Traian Băsescu, era cândva ministru delegat pentru administraţia publică în guvernul Năstase şi semna un Memorandum pentru regionalizare. Dar aceste puncte comune sunt mai degrabă prilej de suspiciune decât de încredere. Ceva însă tot s-a întâmplat: a căzut un tabu şi se discută liber despre regionalizare.

Autor: Horaţiu Pepine

Redactor: Alina Kühnel