A căuta cu lumînarea petele de umbră

In răstimp, o jurnalistă, Justine Picardie, reconstituie cu ajutorul unor documente inedite cariera de succes a celei care a eliberat femeile nu doar de corsete ci şi de prejudecăţi.

Ca toate personajele celebre ale istoriei, Coco Chanel a avut grijă să-şi însceneze perfect propria viaţă. Printre biografii ei se numără şi Paul Morand, portretistul Bucureştilor din anii 30. Cartea jurnalistului francez dedicată celei care a revoluţionat nu doar moda ci şi mentalităţile se intitulează sugestiv „Arta de a fi Chanel”.

Între realitate şi ficţiune

Spre sfîrşitul lungii sale vieţi, Mademoiselle, cum a fost supranumită geniala creatoare, a stat de vorbă intens cu diverşi ziarişti, furnizîndu-le din belşug ingredientele mai mult sau mai puţin autentice din care, postum, biografii aveau să-i reconstituie traseul şi să numere trofeele unei existenţe începută vitreg şi modest, spre a sfîrşi pe culmile gloriei, în anturajul celor foarte bogaţi şi foarte puternici.

Cu aceeaşi fervoare cu care a eliberat silueta feminină de corsete şi zorzoane, Coco Chanel a colecţionat celebrităţi în agenda vieţii ei amoroase şi mondene.

Pe urmele acestui dublu proces - de eliberare şi emancipare şi de ascensiune şi cumul de prestigiu social - păşeşte cartea Justinei Picardie apărută la editura Steidl.

Volumul, bogat ilustrat, conţine o serie de fotografii inedite precum şi inspirate schiţe şi desene semnate de Karl Lagerfeld, continuatorul în stil şi spirit al tradiţiilor casei Chanel.

Ca nimeni alta pînă atunci şi ca foarte puţine femei după aceea, Coco Chanel născută în 1883, rămasă orfană de timpuriu, crescută la maici, decedată la masa ei de lucru în 1971, a reuşit să transforme o idee într-un adevărat imperiu al eleganţei şi bunului gust.

O colecţie de celebrităţi

Times o consideră cea mai influentă femeie a secolului XX. Lista personajelor şi personalităţilor care i-au stat aproape şi care au purtat creaţiile ei - în saloane şi pe scenă - este o galerie de monştri sacriDeloc întîmplător, publicitatea făcută vilei „La Pausa”, unde Coco Chanel, retrasă pe Coasta de Azur, îşi invita oaspeţii, cita numele celor care au trecut pragul casei: Churchill, Igor Stravinsky, Jean Cocteau, Pablo Picasso, Salvador Dali, ducele de Westminster, îndelungatul amant al amfitrioanei…

In 1963, cînd John F. Kennedy a fost asasinat, soţia sa Jackie purta un taior de culoare trandafirie, creaţie a casei Chanel. 

Celebrul parfum Chanel no.5, elaborat cu ajutorul lui Ernest Beaux, fostul parfumeur al ţarului Nicolai al II-lea, i-a asigurat un venit fabulos Gabriellei Chanel, pe adevăratul ei nume. De pe urma fiecărei legături sociale ori aventuri amoroase, ea a ştiut să obţină maximum de profit în numerar sau în sporirea propriului renume. A cărui strălucire nu putea fi ferită şi de umbre.

În căutarea uneia dintre ele porneşte acribic un fost agent secret american, Hal W. Vaughan. Aşadar Coco ar fi colaborat masiv cu naziştii. Titlul cărţii promite mai mult decît pot da la iveală dovezile concrete: Coco Chanel. Ingerul negru. O viaţă ca agentă nazistă.

Mai mult cenuşiu decît negru

Autorul a mai redactat două cărţi despre Franţa în perioada ocupaţiei naziste fapt care i-a facilitat accesul la corespondenţa şi arhivele pasibile să demonstreze că Chanel a avut o mare simpatie faţă de naţional-socialism. Unul din argumente este antisemitismul notoriu al creatoarei de modă. La acea vreme, astfel de resentimente erau frecvente şi în unele cercuri ale înaltei societăţi britanice pe care Coco le frecventa şi nu doar in rîndul simpatizanţilor şi adepţilor regimului de la Vichy.

Chanel a fost in timpul ocupaţiei iubita unui agent şi ofiţer SS german, Hans Gunther von Dincklage. Şi tot in timpul ocupaţiei naziste, s-a deplasat de două ori la Madrid în misiuni secrete, propunîndu-i, între altele, ambasadorului Marii Britanii o formulă de pace, considerată de istorici cel puţin iluzorie şi aventuroasă, probă a naivităţii politice a curajoasei „agente”.

Lipsesc însă documentele care să ateste fără echivoc că Chanel ar fi acţionat din profundă convingere. Ceea ce ea a urmărit prin demersurile sale dubioase şi reprobabile, a fost să-şi poată elibera nepotul din lagărul în care acesta fusese deportat.

Captivantă, tentativa autorului american de a demonstra cu orice preţ că iscusita Coco Chanel a ţesut în labirintul vieţii pe faţă şi pe dos, firul unei cariere de agent dublu, rămîne neconvingătoare mai ales în absenţa unor dovezi de necontestat.

Fascinaţia ambiguităţii

Apariţia aproape simultană pe piaţa germană de carte a celor două scrieri despre Coco Chanel probează fascinaţia pe care această self-made-woman continuă s-o exercite. Despre teribila Mademoiselle, Churchill afirmase că ar fi fost capabilă să-şi exercite deopotrivă puterea asupra unui bărbat şi a unui imperiu. 

Autor: Rodica Binder
Redactor: Medana Weident