1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

9 noiembrie 1989 - o zi de neuitat

A fost ziua secolului. Ziua germanilor, dar mai mult decât atât. 9 noiembrie 1989 a însemnat sfârşitul RDG şi a deschis calea spre unificare. Nu numai a Germaniei, ci şi a Europei

9 noiembrie 1989 a fost un moment magic. De le anunţarea, pe înserat, într-un limbaj birocratic, a libertăţii de călătorie pentru toţi cetăţenii RDG şi până la prăbuşirea Zidului din Berlin, în aceeaşi seară - s-a produs ceva incredibil. În câteva ore, viaţa germanilor şi a europenilor s-a transformat din temelii. Atunci s-a scris istorie. RDG, statul est-german condus de comunişti a implodat la presiunile demonstranţilor şi a celor care voiau să se refugieze în vest. Prăbuşirea zidului din Berlin a marcat sfârşitul RDG, chiar dacă reunificarea Germaniei avea să aibă loc abia un an mai târziu. Un stat est-german fără zid şi sârmă ghimpată, care îşi lăsa cetăţenii să călătorească liber în vest nu-şi mai putea justifica existenţa, chiar dacă era solid ancorată în blocul răsăritean şi în Pactul de la Varşovia.

URSS, condusă de reformatorul Mihail Gorbaciov, a renunţat să intervină în forţă pentru a salva regimul RDG-ist. O "soluţie chineză", după modelul masacrului din piaţa Tien An Men era exclusă. Pe 9 noiembrie 1989 mişcarea pentru libertate nu a mai fost reprimată brutal, aşa cum fusese reprimată în 1953 în RDG, în 1956 în Ungaria şi în 1968 în Cehoslovacia. Căderea Zidului din Berlin a fost încoronarea revoluţiei paşnice a est-germanilor.

Alexander Kudascheff

Alexander Kudascheff

9 noiembrie a fost o zi şi o noapte a lacrimilor de bucurie. Germanii au fost copleşiţi de emoţie. A devenit evident că nici cei 40 de ani de separare şi îndoctrinare nu au eliminat conştiinţa apartenenţei la acelaşi popor. Se deschidea astfel perspectiva reunificării, dar fără a fi îndreptată împotriva cuiva. Vecinii puteau fi liniştiţi. Revoluţia paşnică a ancorat Germania în mijlocul Europei.

Protestele est-germanilor erau îndreptate împotriva dictaturii comuniste. Erau în favoarea unui stat deschis, în care oamenii să nu mai fie ţinuţi captivi. De aceea ocupa revendicarea libertăţii de călătorie un loc atât de central. Germanii din est nu se ridicaseră împotriva noţiunii de stat, ci împotriva guvernanţilor pe care nu-i mai voiau. Poate fi considerată o ironie a istoriei, dar de atunci germanii, atât în vest cât şi în est, îşi doresc un stat puternic şi social. Protestele anului 1989 nu au fost în favoarea unei societăţi deschise.

După 1989, Germania a devenit mai pregnant protestantă, mai ferită de confruntări ideologice. A devenit mai de stânga. Este reprezentată şi guvernată de doi est-germani. De preşedintele Joachim Gauck şi de cancelarul Angela Merkel. Ambii sunt marcaţi de anii pe care i-au trăit în RDG şi de experienţele acumulate atunci. Din când în când li se şi reproşează asta, dar numai în limitele rutinei politice. Unitatea internă a germanilor a avansat mai mult decât cred unii. Fiindcă a cunoscut un nou început în emoţiile fatidicei zile de 9 noiembrie 1989.