1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

852 de milioane de oameni suferă de inaniţie - O problemă fără rezolvare a comunităţii mondiale?

Joerg Seiselberg / Ana-Maria Tighineanu10 decembrie 2004
https://p.dw.com/p/B1aB
Imagine: AP

Raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură, FAO, demonstrează în esenţă că situaţia nu s-a schimbat. Dimpotrivă, numărul celor ce mor de foame creşte necontenit. 852 de milioane de oameni sunt subnutriţi. Iar 5 milioane de copii mor anual de inaniţie.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură nu-şi abandonează însă obiectivul ambiţios, fixat în 1992, de a reduce, până în anul 2015, numărul muritorilor de foame la jumătate. Directorul adjunct al FAO, Hartwig de Haen, formulează astfel speranţele organizaţiei: ”Atingerea acestui ţel necesită eforturi majore în principal în ţările în cauză: disponibilizarea mai multor resurse, înlăturarea discriminării săracilor în politica economică generală. Dar şi în politica de dezvoltare trebuie depuse eforturi susţinute. Fiecare dolar investit în agricultură şi în combaterea foamei", continuă De Haen, "se va întoarce sporind cererea pe piaţă şi stabilitatea politică mondiale. Investiţiile în combaterea foametei reprezintă, în cele din urmă, o investiţie în pacea mondială”, subliniază directorul adjunct al FAO.

Invers, războaiele şi războaiele civile constituie în continuare cauza principală a cronicizării foamei şi a inaniţiei. Afganistanul sau Irakul, dar şi state care au fost devastate de războaie civile precum Angola, se numără în rândul ţărilor în care problemele de hrană a populaţiei au luat amploare.

Există totuşi şi evoluţii pozitive, conform raportului FAO . În 30 de ţări, de pildă în Ghana, Vietnam, Republica Congo sau Peru, numărul săracilor s-a redus considerabil în ultimii ani, cu aproape 25%.
Ce au în comun aceste ţări, se întreabă în continuare directorul adjunct De Haen. În primul rând pacea, iar apoi în mod sensibil mai puţine conflicte interne. Pacea este cea mai importantă premisă pentru o victorie împotriva foametei, relevă raportul FAO. Numărul celor ce suferă de inaniţie creşte mereu în regiunile aflate în război.
Apoi o creştere economică, datorată în primul rând dezvoltării agriculturii. În cele din urmă, comerţul mondial integrat. Ţările nu mai sunt, prin urmare, izolate, ci se află într-o interdependenţă economică.

Aceste exemple încurajatoare demonstrează, afirmă FAO, cum poate funcţiona o politică eficientă împotriva foametei. Toate ţările, care au învoins acest flagel, au recurs la aceleaşi măsuri, spune De Haen: ” O prioritate absolută a investiţiilor în zonele defavorizate, în special rurale, care sunt populate, în proporţie de două treimi, de săraci. La care trebuie adăugată o componentă socială. Ţările trebuie să depună eforturi mai mari pentru a-i ajuta pe muritorii de foame, căci foamea este adesea cauza sărăciei. Dacă copiii nu au cu ce se hrăni, nu se pot concentra la şcoală şi ulterior nu mai obţin nici un loc de muncă; este un cerc vicios care trebuie spart.”

Foametea nu afectează, aşadar, doar fericirea şi bunăstarea oamenilor, avertizează FAO. Foametea reprezintă de asemenea un factor economic negativ în ţările sărace. Cheltuielile pentru îngrijire medicală şi concediu de boală cauzează anual pierderi economice de 500 de miliarde de dolari. Combaterea susţinută a foametei nu este, prin urmare, doar un precept moral, ci şi o importantă măsură economică. În comparaţie cu giganticele cheltuieli provocate de foamete, programele de ajutorare la combaterea ei eficientă ar costa mult mai puţin.