Un sfert de veac de la deschiderea arhivei STASI

De la deschiderea arhivei fostului serviciu secret al Ministerului pentru Securitatea Statului din RDG, STASI, controversele nu contenesc. Nici nu se putea altfel. Niciodată nu a mai fost analizată, mai mult sau mai puţin public, moştenirea lăsată de un serviciu secret. Încercările de a împiedica desecretizarea nu au lipsit în lunile decisive ce au urmat revoluţiei paşnice din 1989/1990 nici în estul şi nici în vestul Germaniei. În est, foştii făptaşi începuseră deja să distrugă dosare. Militanţii pentru drepturi civice au reuşit să împiedice distrugerea totală a arhivei prin luarea cu asalt a sediilor STASI din Berlin şi din alte oraşe ale fostei RDG.

Fără intervenţia lor curajoasă nu ar fi fost posibilă înfiinţarea Oficiului pentru studierea arhivei STASI la un an de la reunificarea Germaniei. Joachim Gauck, actualul preşedinte al Germaniei, care a fost primul şef al nou-înfiinţatului oficiu, nu ar mai fi avut ce să cerceteze. Gauck a fost însărcinat în intervalul 1991-2000 de către Parlament să vegheze asupra arhivei serviciului secret al RDG. El fusese deja în ultima legislatură a Camerei Populare a RDG preşedintele unei comisii extraordinare pentru controlul dizolvării Ministerului pentru Securitatea Statului.

Triumful lui Gauck în faţa instanţei

Dacă ar fi fost să fie respectată voinţa fostului cancelar al RFG, Helmut Kohl, artizanul reunificării Germaniei, arhiva STASI ar fi rămas secretă până astăzi. Nu neapărat din motive politice sau personale. Ci mai degrabă din raţiuni juridice. Foştii militanţi pentru drepturi civice din RDG voiau însă să le ofere victimelor dictaturii est-germane posibilitatea de a-şi studia propriile dosare.

Gauck a obţinut în 1992 o victorie importantă în faţa tribunalului administrativ din Berlin. Oficiul pe care-l conducea a căpătat prioritate în faţa legii privind protecţia datelor. Astfel a devenit posibilă studierea multor dosare care ar fi rămas închise din cauza informaţiilor legate de persoane pe care le conţineau.

Că eforturile de studiere a arhivelor STASI este în linii mari o poveste de succes - asta nu poate contesta nimeni la 25 de ani de la înfiinţarea Oficiului Gauck. În numeroase ţări din Europa de Est, în America Latină dar şi în Orientul Apropiat, acesta a devenit un exemplu pentru gestionarea propriului trecut totalitar. Cu ajutorul arhivelor secrete au fost depistaţi şi traşi la răspundere foşti torţionari. Victimele pot demonstra că au avut de suferit din motive politice. Astfel au devenit posibile şi reparaţiile, măcar cele financiare.

Dosarele sunt utile şi pentru reabilitare

Arhivarea, cercetarea şi deschiderea arhivei STASI are în cele din urmă caracterul unui amplu program de reabilitare a idivizilor şi de asanare a societăţii. În ciuda existenţei, în RDG, a sute de mii de informatori ai poliţiei secrete comuniste, au existat şi o mulţime de oameni care au opus rezistenţă regimului şi care au refuzat orice colaborare cu organele sale represive. Şi tocmai acest aspect a fost adus în prim-plan în ultimul sfert de veac.

Vremea marilor dezvăluiri a trecut demult. Succesorii lui Gauck, Marianne Birthler şi, începând din 2011, Roland Jahn, şi-au concentrat şi îşi concentrază activitatea pe studierea dictaturii est-germane. Pe viitor, aceste eforturi se vor desfăşura într-un cadru instituţional nou. Marţi, 12.04.2016, o comisie de experţi a prezentat Bundestagului setul ei de propuneri.

Orice ar fi, dosarele STASI rămân pe mai departe accesibile

Dosarele serviciului secret est-german vor fi predate cel mai probabil arhivei federale, iar Oficiul Gauck nu va mai exista în forma sa de până acum. Se anunţă deja dispute legate de felul în care vor fi aplicate noile recomandări. Dar temerile că se va pune punct capitolului STASI sunt nefondate. Orice persoană îşi va putea cerceta şi pe viitor dosarul la cerere. Iar cercetătorii vor putea publica în continuare rezultatul muncii lor, dacă vor găsi informaţii relevante.