1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

2009: Economia mondială în cădere liberă

Cine a crezut încă la începutul anului 2008 că severa criză financiară nu se va extinde şi asupra economiei reale, acela a fost trezit în 2009 brutal din visele sale.

default

E de mirare că în fiecare an trebuie să învăţăm termeni noi când e vorba de economie. În 2008, furori au făcut termeni cum ar fi criză financiară, blocaj de creditare, pachet de salvare şi cuvântul Soffin, care înseamnă fonduri extraordinare pentru stabilizarea pieţei financiare, pentru care în Germania a fost adoptată şi o lege specială. În 2009, acestor concepte li s-au adăugat altele, cum ar fi programul rabla sau legea de accelerare a creşterii economice.

Montage Gloss zu Guttenberg und Brüderle

Michael Glos, Rainer Brüderle, Theodor zu Guttenberg - un sector, trei miniştri în 2009

Apoi, rareori a existat un an în care germanii să trebuiască să-şi întipărească în memorie trei nume la conducerea Ministerului Economiei. În debutul anului, politicianul creştin-social din Bavaria, Michael Glos, a comunicat pe 7 februarie că a obosit în această funcţie şi a demisionat. Două zile mai târziu, frâiele economiei au fost preluate de colegul său de partid, baronul Karl-Theodor zu Guttenberg, fireşte numai până la alegerile legislative din 27 septembrie. De atunci, titular la Economie este liberalul Rainer Brüderle. În Germania, însă, politicile economice nu se stabilesc la Economie, ci la Finanţe, dacă nu direct la Cancelaria Federală.

Anul etatizărilor

Deutschland Angela Merkel Bundestag Regierungserklärung

Cancelarul Angela Merkel

Iar cancelarul, Angela Merkel, s-a văzut în 2009 nevoit să preia rolul de pompier, mai ales că au existat similitudini uluitoare între Germania şi SUA. Dacă dincolo de Ocean, falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers ar fi dus la năruirea întregului sistem bancar, în Germania acelaşi efect ar fi produs intrarea în incapacitate de plată a finanţatorului imobiliar Hypo Real Estate.

Angela Merkel a explicat în context: "Am promis la nivel internaţional să nu lăsăm să intre în faliment nicio instituţie bancară care ar putea atrage în acest faliment şi alte bănci. Din acest motiv trebuie să avem grijă de Hypo Real Estate. Am făcut aceasta până acum prin oferirea de garanţii. Vrem ca, pentru contribuabil, aceasta să presupună costuri cât mai reduse, şi asta presupune ca statul să preia puterea de decizie."

Ce a spus cancelarul Merkel înseamnă, cu alte cuvinte, naţionalizare. Pe 3 aprilie, Camera superioară a Parlamentului de la Berlin a adoptat legea de salvare prin preluare. A fost un eveniment epocal, fiindcă, pentru prima dată de la cel de-al doilea război mondial, în Germania a devenit posibilă etatizarea forţată a unei bănci aflată în dificultate. Aceasta s-a întâmplat în cazul Hypo Real Estate, după ce, anterior, statul german şi alte bănci au pompat către aceasta aproape 110 miliarde de euro.

Talfahrt der Börsen Deutschland

În comparaţie cu Hypo Real Estate, înţelegerea făcută de stat cu Commerzbank, ce-a de-a doua bancă germană, ca mărime, a fost floare la ureche. Pentru numai 10 miliarde de euro, guvernul german a preluat 25 la sută plus una din acţiunile băncii, ceea ce-i garantează dreptul de veto în Consiliul de Administraţie. Acţiunea l-a determinat pe Ulrich Maurer, membru al Partidului Die Linke/Stânga, să facă o remarcă uluitor de capitalistă: " Dacă am plătit pentru această bancă un preţ mai mare decât cel al pieţii - şi asta şi nu altceva a făcut guvernul german - atunci această bancă aparţine şi statului. Pe cale de consecinţă, noi toţi vrem să primim acţiuni ale acestei bănci, fiindcă ni se cuvin."

Deputata ecologistă Renate Künast a completat: "Dreptul de veto în Consiliul de Administraţie al Commerzbank este prea puţin. Pentru 10 miliarde am fi putut şi ar fi trebuit să obţinem mai mult."

Recesiune severă

Symbolbilder Rezession

Nu contează însă, fiindcă guvernul german s-a văzut oricum nevoit să intervină peste tot în economie, mai mult chiar decât i-a convenit. Şi asta fiindcă criza economică globală a produs o prăbuşire a comerţului mondial şi a cererii pentru produsele de import. Germania, a cărei economie este axată pe exporturi, este deosebit de afectată de această evoluţie.

Kai Carstensen, membru al institutului de studii economice Ifo de la München, a declarat în primăvară, cu ocazia prezentării prognozei pentru primele luni ale anului: "Economia Germaniei se află în cea mai severă recesiune, de la crearea Republicii Federale. Ca o consecinţă, Produsul Intern Brut se va diminua la nivelul întregului an 2009, estimativ, cu şase la sută."

Într-adevăr, economia germană s-a aflat în primul semestru al anului în cădere liberă. Comenzile primite de industria constructoare de maşini şi instalaţii, branşa de export numărul unu a Germaniei, s-au redus la mai puţin de jumătate, numărul firmelor intrate în faliment a crescut rapid cu 16 la sută şi peste o jumătate de milion de locuri de muncă au fost desfiinţate.

"Rabla" - succes sau eşec?

Renault Dacia Sandero

Dacia Sandero, o poveste de succes în Germania

Pentru o singură ramură industrială anul de criză a fost un an-record: industria automobilelor, şi asta graţie primei ecologice acordate pentru retragerea din circulaţie a maşinilor vechi - programul rabla, cum i-a spus gura poporului. Fiindcă pentru fiecare maşină veche trimisă la fier vechi proprietarul încasa o primă de 2500 de euro, în vară au fost vândute peste două milioane de automobile noi. Acest program a costat guvernul german în total cinci miliarde de euro.

Pentru ecologista Renate Künast, aceştia au fost bani pur şi simplu irosiţi fără rost. Ea a declarat: "Foarte mulţi bani ai contribuabililor aruncaţi pe fereastră. Cinci miliarde de euro aruncaţi doar pentru a goli câteva parcări şi câteva magazine de vânzare a maşinilor noi. Anul viitor ne vom confrunta cu acelaşi dezastru."

G20 - un rol central

EU Länder G-20

De teama acestui viitor dezastru, reprezentanţii ţărilor din grupul G20, ai celor mai industrializate naţiuni plus ţările cu economii emergente, au decis la reuniunea de la Londra, instituirea de mecanisme de control pentru produse financiare de mare risc, aşa-numitele hedgefonds, pentru agenţiile de rating şi pentru bonificaţiile acordate managerilor de bancă. Reprezentantul ţării-gazdă, premierul britanic Gordon Brown a declarat cu acea ocazie: "Astăzi este ziua în care lumea s-a reunit pentru a contracara recesiunea globală. Nu prin cuvinte, ci cu ajutorul unui plan de relansare a economiei globale, un plan de reforme şi cu un calendar al aplicării acestora."

Din grupul G20 fac parte, pe lângă ţările cele mai industrializate şi aşa-numitele ţări emergente - mai ales China, India, Brazilia - care au ajuns să discute de la egal la egal cu membrii elitistului grup de odinioară G8.

Ţările emergente au reuşit până acum să străbată mai puţin afectate meandrele recesiunii. Economia Chinei, bunăoară, a crescut şi în anul de criză 2009 cu peste opt la sută. Ţara asiatică a devenit între timp un motor al economiei mondiale, de care se leagă speranţa depăşirii prezentului impas.

Lupte pentru ieşirea din criză

Symbolbild Aufschwung Rezession Ende Konjunktur

Semnale de depăşire a impasului se manifestă de altfel şi în Germania, de la mijlocul anului încoace. Manfred Wittenstein, preşedintele Uniunii industriei germane constructoare de maşini şi instalaţii, a declarat cu câtăva vreme în urmă: "Astăzi există prime semnale că am trecut de ce a fost mai greu, chiar dacă nu se poate spune că am ajuns la liman. Mai avem de luptat până când potenţialul nostru de perspectivă să biruie asupra dificultăţilor provocate de criză."

De luptat trebuie să se lupte de pildă în continuare constructorul german de automobile Opel, din subordinea concernului american General Motors.

Karl-Theodor zu Guttenberg, ministrul economiei la momentul respectiv, a declarat: „Dacă riscurile sunt prea mari, atunci falimentul rămâne o opţiune actuală. Aceasta nu ar însemna sfârşitul companiei, ci o amplă restructurare a acesteia.” Declaraţia era de fapt un avertisment mascat adresat centralei General Motors din Detroit, menit să faciliteze cedarea Opel către fabricantul canadiano-austriac de subansamble Magna. În ultimul moment însă, GM a renunţat la această variantă, decizând să menţină Opel şi să-l restructureze în regie proprie. La fabricile Opel din Germania sunt ameninţate 5400 de locuri de muncă, la nivelul întregii Europe până la 9000. GM caută încă surse de finanţare pentru programele de rentabilizare.

Symbolbild Opel GM

Criza a fost iniţial una a pieţelor financiare. În momentul actual, numeroase bănci înregistrează din nou profituri uriaşe. În mod ironic, aceasta a devenit posibil fiindcă guvernele lumii s-au îndatorat până peste cap pentru a putea finanţa programele de stimulare a conjuncturii economice. În Germania, Bundestag-ul s-a văzut nevoit să aprobe un buget suplimentar alcătuit prin noi împrumuturi în valoare de aproape 50 de miliarde de euro. Anul viitor, datoria externă a Republicii Federale va creşte cu alte 86 de miliarde.

Autori: Rolf Wenkel/Ioachim Alexandru
Redactor: Robert Schwartz