2007: un an de eşec financiar?

Agentia de rating Standard & Poor's a avertizat, asupra iminentei înrautatirii coeficientului de tara de la actuala valoare, stabil, la prima treapta inferioara, negativ. Suma de factori care au generat punerea în garda tine de resorturi interne si externe. Oricum, avertismentul Standard & Poor's a fost lansat la putine ore dupa ce guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, anunta ratarea tintei de inflatie propusa pentru anul în curs, valoare depasita cu aproape 50%.

Prima reactie colectiva a sunat a mânie combinata cu fatalism: a fost si un an nenorocit", au oftat unii. Seceta, caci despre vara secetoasa e vorba, nu a venit chiar pe nepusa masa decât pentru strategii agriculturii românesti, si nu doar de ieri sau de azi ci din întregul interval de 17 ani trecuti de la începutul devastarii patrimoniului agricol al pacatoaselor CAP-uri si IAS-uri.

Mai intra, în lista scuzelor, cresterea cu efect domino a presului global al combustibililor. Si, poate, la o analiza emotionala mai amanuntita, cauze pentru o concluzie de genul „când e sa ai ghinion, se tin lant" s-ar mai putea gasi.

Din nefericire, vestea proasta este ca degradarea perspectivelor investitionale sunt rezultatul unor gesturi comise de mâna omului. Pornind de la eficienta înca destul de îndoielnica a pietei românesti de munca si pâna la ceea ce s-a întiparit în constiinta colectiva sub sintagma de tun" în materie de privatizare a colosilor industriei comuniste, trecând prin masuri politicianiste aducatoare de voturi. Destramarea coalitiei de guvernamânt si subrezirea sustinerii actualului Executiv a dat frâu liber haitelor de promisiuni, buna parte dintre ele fiind, de fapt, muchii de cutit pentru cei care detin, deocamdata, pârghiile administrative.

Pe scurt, spectrul alegerilor parlamentare planeaza asupra întregii clase politice. Puterea (asa cum au facut-o, la fel de pagubos, toate Guvernele politice din România post-comunista) vând stabilitate pe voturi. Opozitia stie ca astfel de gesturi sunt sinucigase si, constienta ca vorbele nu costa nimic, joaca rolul mamei vitrege din Alba ca Zapada, plimba marul din a carui jumatate otravita musca Puterea. Mugur Isarescu a simtit si el ca încalzirea resurselor bancare nationale a ajuns dincolo de limita suportabilitatii asa ca a tinut sa atraga public atentie electoratului asupra riscului de a cadea dansa pe cântecul sirenelor.

Pensiile marite în goana, negocierea salariului colectiv si relaxarea fiscala nu pot merge, în acest moment, brat la brat. În portretul colectiv se observa doar o crestere cantitativa a feneratiei de sacrificiu.

Si pentru ca, totusi, un ghinion nu vine niciodata singur, dupa un an dezastruos ca acesta, dupa guvernari egocentriste si fara strategii coerente, România risca sa îsi piarda si cea mai valoroasa marfa de export mâna de lucru ieftina care, pâna la urma, a lucrat cât a putut ea de onest (optiunea antreprenorilor vest-europeni de a angaja la negru si a-si minti propriul stat este alta poveste). Gastarbeiterii români au europei au trimis în tara natala milioane si milioane de euro – iar o bariera în calea lor ar putea agrava criza Bancii Nationale.