1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

2000 de ani de la Bătălia lui Varus

Cu exact 2000 de ani în urmă, Bătălia lui Varus a pus capăt ocupaţiei romane în Germania. Cea mai mare expoziţie arheologică organizată vreodată în Republica Federală aminteşte, în acest an jubiliar, de eveniment.

default

O. A. Koch, Bătălia lui Varus. Pictură în ulei, 1909.

Expoziţia, organizată în trei locuri distincte, încearcă să ofere un răspuns la întrebările unde şi cum a avut loc lupta, cine erau romanii şi cine germanicii. În vreme ce Imperiul Roman a lăsat o mulţime de urme în istorie, germanicii continuă să fie şi astăzi un mister. Multe dintre lucrurile pe care credem că le ştim despre ei nu au nici o legătură cu adevărul.


Măcelul din anul 9 e.n., cunoscut şi sub numele de Lupta din Pădurea Teutoburg, a durat trei zile. La capătul bătăliei, 15 mii de romani erau fie morţi fie prizonieri. De ruşine, comandantul legiunilor romane, Varus, s-a sinucis. Barbarilor le-a reuşit ceva de neimaginat: au izbutit să alunge superputerea romană înarmată până în dinţi din provincia subdezvoltată Germania. În ciuda acestui aspect, bătălia nu a fost geneza istoriei germane, apreciază istoricul şi arheologul Michael Zelle. " Nu poate fi vorba de aşa ceva fiindcă germanicii nu erau germani. În acest sens, nu a existat niciodată un an zero al istoriei germane."


Dar, cine au fost atunci germanicii? Ei, în orice caz, nu s-au numit pe ei înşişi niciodată aşa. Denumirea le-a fost dată de împăratul roman Iulius Cezar. El a numit pur şi simplu toate triburile din stânga Rinului, celţi şi cele din dreapta fluviului, germanici. Dar, de un popor unitar germanic nu putea fi vorba, cel puţin la momentul Bătăliei lui Varus.


Germanicii erau în acele timpuri divizaţi. Fiecare sat avea propria căpetenie şi aceasta nu era subordonată nimănui. Nu era practicat comerţul iar tipul de cultură era unul oral, iniţiatic. Cu atât mai uluitor este faptul că prinţul Arminius a reuşit să determine triburile germanice să atace legiunile romane.


Într-un film satiric consacrat bătăliei, Arminius apare înveşmântat într-o mantie de blană cu un coif încornorat pe cap. Cum a arătat el în realitate nu se ştie. Ce se ştie este doar că în niciun caz el nu a purtat coif şi nici armură. Când triburile germanice mergeau la război, oamenii purtau doar lance, topor de luptă, sabie şi scut. Elke Treude, muzeograf la Muzeul de Istorie din Detmold a explicat: "În privinţa îmbrăcăminţii, ei purtau pantaloni lungi, ceea ce pentru romani era extrem de neobişnuit. Romanii purtau tunică, o toga iar figurile pe care ei le-au reprezentat purtând pantaloni - aceia au fost mereu barbari."


Faptul că toţi germanicii ar fi fost înalţi, vânjoşi şi blonzi cu ochi albaştri este un mit. La fel şi ideea unui popor unitar, neamestecat cu alţii, idee de altfel lansată de scriitorul roman Tacit la 98 de ani după Hristos.


Arheologul Zelle a explicat: "Dat fiind că nu ştim nici măcar dacă germanicii au fost o etnie unitară este foarte greu de crezut că ei, aşa cum s-a afirmat în perioada nazistă, erau arieni care nu s-au amestecat cu alte popoare. Tacit a afirmat asta despre germanici şi afirmaţia a fost preluată de mulţi alţii după el, ducând la nebunia rasială din timpul celui de-al Treilea Reich".


După retragerea romanilor, Germania rămâne divizată. La stânga Rinului extinderea civilizaţiei romane a continuat, în dreapta Rinului nu. Oamenii din zonă au făcut însă comerţ, s-au căsătorit între ei, şi în evul mediu nu erau mândri de o moştenire germanică, ci erau mândri că trăiesc în "Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană". Din acest punct de vedere, când se întreabă de obârşia lor, germanii trebuie să privească spre Europa.


Autor: Sabine Damaschke / Ioachim Alexandru.



Redactor: Rodica Binder