20 de ani de la "picnicul paneuropean"

La frontiera austro-ungară de la Sopron nimic nu mai aminteşte astăzi de graniţa dintre est şi vest din 1989. Nici măcar poziţia exactă a porţii care a fost deschisă simbolic în luna august 1989 nu se mai cunoaşte cu exactitate.

Dar să recapitulăm. Un grup restrâns de politicieni austrieci şi reprezentanţi ai opoziţiei ungare au decis în acea zi istorică să organizeze un picnic la Sopron, cu ocazia căruia autorităţile aprobaseră deschiderea simbolică a graniţei. Însă actul care ar fi trebuit să fie doar un simplu gest a luat proporţii nebănuite. Peste 600 de cetăţeni ai fostei Republici Democrate Germane (RDG) s-au folosit de această ocazie unică pentru a fugi peste graniţă în vest. Evenimentul a scris istorie şi este cunoscut astăzi ca "picnicul paneuropean". László Magas a fost unul dintre organizatorii reuniunii dintre politicienii austrieci şi cei ungari. Astăzi, el este pensionar.

"Am avut senzaţia de a fi eliberat un spirit din lampa fermecată. Faptul că germanii din fosta RDG au reuşit să fugă pe această cale a fost un noroc. Pe atunci am fost chiar ameninţaţi cu justiţia şi am fost avertizaţi că vom fi traşi la răspundere. A doua zi am simţit însă că s-a întâmplat ceva deosebit. Un prieten chiar a spus răspicat: să ştii că am scris istorie"

, îşi aminteşte László Magas.

Câteva mii de gemani din fosta RDG aşteptau deja în august 1989 o ocazie de a trece frontiera în vest. Vestea deschiderii graniţei la Sopron s-a răspândit cu viteza fulgerului printre refugiaţi. În acea zi istorică, punctul de frontieră de pe partea ungară era păzit de cinci grăniceri, sub comanda locotenentului Árpád Bella. El primise instrucţiuni de a permite delegaţiei politicienilor ungari să treacă frontiera, însă ce a urmat l-a surprins peste măsură.

"Din Ungaria veneau o mulţime de oameni spre mine. Întâi am crezut că sunt membrii delegaţiei oficiale. Abia când grupul de oameni s-a apropiat am realizat că sunt sute de est-germani care vor să treacă graniţa. Am avut cam 30 de secunde timp să mă decid cum vom proceda. Să-i opresc? Să-i las să treacă? Regulile erau clare. În cazul în care cineva încerca să treacă frontiera trebuia să tragem mai întâi focuri de avertisment. Dar cum ar fi reacţionat un grup mare de oameni care oricum erau foarte neliniştiţi? Probabil că ne-ar fi atacat şi atunci am fi fost obligaţi să tragem în plin. Oare puteam risca o mare de sânge? Dar dacă îi lăsam să treacă, eu eram responsabil. Totuşi nu am tras. Iar o oră mai târziu am fost vizitat de superiorul meu care a urlat la mine că eu sunt responsabil de dezastru"

, povesteşte Árpád Bella.

Nici până astăzi nu se ştie ce rol a jucat clasa politică de la Budapesta în evenimentele din acea zi. Fostul premier Miklós Németh a declarat mai târziu că, prin deschiderea frontierei, Ungaria a vrut să testeze reacţia Uniunii Sovietice. Declaraţia fostului prim ministru ungar este susţinută de faptul că autorităţile nu au închis zona de graniţă aşa cum era prevăzut de regulamente.

Istoricul ungar Zsolt Vitári se alătură acestei opinii: "Era un test. Ungaria dorea să vadă cât de tolerantă era Uniunea Sovietică. Din 1986 nu mai era valabilă doctrina Brejnev care permitea Uniunii Sovietice să se amestece în cazul în care era necesar şi fără Uniunea Sovietică, înnăbuşirea în forţă a unei rebeliuni nu mai era posibilă. În acest sens, Gorbaciov a fost pionul de bază."

Cercetătorii şi istoricii se ocupă astăzi de evenimentele din august 1989 şi încearcă să clarifice toate ramificaţiile politice şi sociale ale acelei zile istorice.

Autori: Christian Erdei/ Maria Pascu

Redactor: Vlad Mixich