15 ani de la masacrul din Piaţa Tien An Men

S-au scurs 15 ani, de cînd mişcarea de democratizare a fost brutal înăbuşită la Beijing. S-au scurs 15 ani, de cînd armata populară a deschis focul asupra propriei populaţii, de cînd pe străzile capitalei şi-au pierdut viaţa sute de oameni, de cînd peste ”Zeiţa Democraţiei” înălţată de studenţii de la arte plastice în Piaţa Tien An Men au trecut şenilele tancurilor, odată cu ea pierind şi speranţele în reforme politice. S-au scurs 15 ani, de cînd în lumea întreagă s-a făcut auzit un strigăt de indignare şi de cînd resemnarea s-a aşternut asupra unui întreg popor.

China a folosit cei 15 ani pentru a se transforma dintr-o paria a comunităţii statelor lumii într-un motor al dezvoltării economice, căruia i se face o curte pe măsură. Cu prilejul vizitei sale în China, în decembrie anul trecut, cancelarul german s-a lăsat furat de entuziasm şi a declarat: China de astăzi nu mai este China din 1989.

S-au schimbat fără îndoială multe. În sectorul particular, populaţia beneficiază într-adevăr de mai multă libertate ca înainte. Ţara nu mai este guvernată de o garnitură de activişti bătrîni, ci, după două schimbări de guvern, de relativ tineri tehnocraţi.

Există însă cîteva puncte, în care nu s-a schimbat nimic din 1989 încoace. Partidul comunist nu tolerează nici acum nici cea mai mică zguduire a monopolului puterii şi acţionează cu mare duritate împotriva oricărei forme, reale sau presupuse, de disidenţă. Partidul încă mai controlează totul, fără ca cineva să controleze partidul. În China încă au loc mai multe execuţii decît în toate celelalte ţări ale lumii împreună. Şi astăzi există aceleaşi probleme care i-au scos pe oameni în stradă în urmă cu 15 ani; în primul rînd corupţia, o consecinţă logică a lipsei separării puterilor în stat. Dar şi pierderea locurilor de muncă în industria de stat , inflaţia în creştere, precum şi adîncirea prăpastiei dintre săraci şi bogaţi crează acum tot atîta nemulţumire ca şi în urmă cu 15 ani.

Progresului economic înregistrat începînd din anii ‘90 i se opune regresul politic. S-a uitat aproape că, sub şeful partidului Zhao Ziyang, au existat deja înainte de 4 iunie 1989 eforturi de reformare a sistemului de sus. O comisie a lucrat la vremea aceea nici mai mult nici mai puţin la o separare între stat şi partid. După răsturnarea comunistului reformator, nu s-a mai gîndit nimeni la astfel de reforme politice. Zhao Ziyang se află şi astăzi sub arest la domiciliu. Mulţi oameni în China aşteaptă o nouă evaluare a evenimentelor din primăvara anului 1989, considerate şi astăzi oficial ”un haos contrarevoluţionar”. Există, însă, cineva care ştie că atunci nu a fost acţiunea unei mîini de ”elemente radicale”, care au vrut să răstoarne regimul, ci impulsul a milioane de oameni. Acesta este actualul prim ministru Wen Jiabao, care l-a însoţit atunci pe Zhao Ziyang în Piaţa Tien An Men.