1001 de motive de bucurie

Ziarul, care evocă între altele "fericirea nebună" a tuturor părinţilor acestor oameni care-şi regăsesc libertatea scrie: "cu un om eliberat pe de o parte şi o mie puşi în libertate pe de alta, ar trebui să avem 1001 de motive de a fi fericiţi împreună."

Ziarul de stânga din Lyon ignoră evidenţa. Un militar răpit nu e totuna cu mulţi terorişti, care au comis în parte crime abominabile şi imprescriptibile şi ajung totuşi în libertate, amplificând sentimentul insecurităţii şi frustrării în rândul familiilor victimelor lor.

Nu mai puţin intensă, e desigur, fericirea familiei lui Shalit şi a celor mai mulţi israelieni, după cum reiese din ziarul israelian Jerusalem Post.

"Sentimente contradictorii", se intitulează de altfel editorialul acestui cotidian, care evidenţiază nu doar "bucuria şi mândria" resimţite de majoritatea israelienilor, ci şi "temerile" lor.

Jumătate dintre israelienii chestionaţi de sociologi în legătură cu părerea lor cu privire la acordul încheiat cu gruparea teroristă Hamas şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu posibila deteriorare a situaţiei securităţii, relevă ziarul de limbă engleză de la Ierusalim.

Cotidianul scoate însă în evidenţă voinţa comună a celor mai mulţi israelieni de a-şi asuma, în mod colectiv, spre a obţine eliberarea lui Gilad Shalit, riscurile decurgând din acordul cu Hamas. Această auto-expunere în faţa pericolului unor viitoare atacuri teroriste, reieşind din eliberarea unor ucigaşi ar reflecta, potrivit ziarului, "un puternic sentiment sionist", de mutuală responsabilitate.

Şi dincolo de frontierele israeliene unii observatori par vulnerabili la ispita iluziilor. Fiindcă, oricât de problematic ar fi, acordul care a dus la acest schimb dezechilibrat alimentează nişte nădejdi deocamdată foarte vagi vizând posibilitatea ca, într-o bună zi, israelienii şi palestinienii să încheie şi o pace negociată.

Nu întâmplător, ziarul italian de stânga, La Repubblica, evocă „raza de speranţă Shalit” în chiar titlul editorialul consacrat acestei teme.

Ziarul îşi motivează destul de convingător optimismul, scriind:

„Îndărătul oricăror astfel de schimburi de prizonieri, efectuate oriunde pe lume de vrăjmaşi de moarte se ascunde şi o luare de contact, un comerţ, un compromis încheiat de taberele beligerante… E semnul apariţiei, dincolo de adversităţi ideologice, de ură politică sau etnică, a unui început de dram de omenie. Sau e poate chiar semnul unor interese comune", care, potrivit cotidianului italian, ar fi încă şi mai utile "decât orice milă şi orice omenie".

Ziarele germane mai consacră ample spaţii negocierilor purtate de guvernul berlinez cu reprezentaţii principalelor concerne din Republica Federală referitoare la introducerea unei cote care să asigure un mai bun acces al femeilor la funcţii de conducere.

Mulţi comentatori germani favorizează o reglementare obligatorie, care, în răspăr faţă de dorinţa marilor companii, ar forţa concernele să angajeze mai multe femei în posturi importante.

Ost-See-Zeitung îşi argumentează poziţia în favoarea introducerii unei cote obligatorii citând cazul Norvegiei, care a impus o prezenţă de 40 la sută a femeilor în conducerile marilor concerne. Alte ţări ca Franţa, Spania, Belgia şi Italia au urmat exemplul norvegian, scrie acelaşi ziar.

Dar ziarul Die Welt e de cu totul altă părere. Cotidianul conservator de la Berlin relevă că succesul şi ascensiunea femeilor sunt dezirabile şi importante, dar afirmă că accesul lor la vârful întreprinderilor trebuie să reflecte nu un demers tutelar al unui stat-cârjă, ci performanţele şi calificările candidatelor.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor:Rodica Binder