1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

100 de ani de la naşterea lui Hannah Arendt

Hannah Arendt a fost una dintre figurile de proră ale vieţii intelectuale din secolul 20. Se împlinesc 100 de ani de la naşterea ei la 14 octombrie 1906.

default

Arendt a devenit celebră prin analize politice subtile şi inteligente, pentru care a fost distinsă, printre altele, în 1959 cu premiul Lessing al oraşului Hamburg şi în 1975 cu premiul Sonning al Universităţii din Copenhaga pentru meritele deosebite în domeniul culturii europene. În acelaşi timp, relaţia ei amoroasă cu filosoful Martin Heidegger a devenit legendară.

"Meseria mea, dacă se poate vorbi despre aşa ceva, este teoria politică", a declarat Hannah Arendt în 1964 într-un interviu televizat realizat de Günter Gaus.

Caracterizarea teoriei politice drept meserie este o consecinţă directă a vieţii Hannei Arnedt ca evreică în Germania. Intelectuala născută pe 14 octombrie 1906 la Hanovra a studiat iniţial filosofia la Marburg, unde i-a fost profesor Martin Heidegger. Studenta deosebit de talentată şi filosoful au devenit una dintre cele mai celebre cupluri ale secolului 20, relaţia lor amoroasă făcând şi astăzi subiectul multor cărţi. Faimosul gânditor era însă însurat, iar relaţia a devenit din ce în ce mai problematică. Hannah Arendt a plecat la Heidelberg, unde şi-a scris teza de doctorat sub îndrumarea filosofului Karl Jaspers. Viaţa tinerei intelectuale s-a schimbat în mod dramatic odată cu preluarea puterii de către nazişti:

"Pe vremea aceea am repetat o propoziţie, de care îmi aduc mereu aminte: „Dacă cineva este atacat ca evreu, trebuie să se apere în calitate de evreu”. Nu ca cetăţean german sau în numele drepturilor omului, ci în mod foarte concret, răspunzând la intrebarea: Ce trebuie să fac eu ca individ?" a explicat Hannah Arendt.

În timp ce Martin Heidegger a devenit primul rector de extremă dreaptă al universităţii din Freiburg, tânăra intelectuală s-a distanţat de filosofie şi a început să se implice în activităţile rezistenţei anti-naziste. În vara anului 1933 a fost arestată de Gestapo, reuşind însă să-şi recâştige libertatea după scurt timp. Hannah Arendt s-a refugiat la Paris, unde l-a cunoscut pe viitorul ei soţ, filosoful Heinrich Blücher, cu care a emigrat în Statele Unite în 1941. Cariera ei propriu-zisă a început la New York, unde a publicat articole în diferite reviste, lucrând în acelaşi timp şi ca lector şi profesoară universitară. În 1951 a apărut monografia monumentală „Originile totalitarismului” , au urmat cărţile „Vita activa” , o teorie a acţionismului în politică, şi „Despre revoluţie”, un studiu asupra răsturnărilor politice radicale, opere care au consacrat-o pe plan internaţional.

În 1963 Arendt a publicat cartea despre procesul intentat nazistului Adolf Eichmann, intitulată „Eichmann la Ierusalim”, devenită celebră în special datorită teoriei „banalităţii răului”. Volumul a stârnit controverse aprinse. Printre altele i s-a reproşat Hannei Arendt că această teorie ar relativiza crimele naziştilor şi suferinţa evreilor.

"Oamenii îmi aduc un reproş pe care îl înţeleg într-o oarecare măsură, şi anume, faptul că sunt în continuare capabilă să râd. Dar am fost

într-adevăr de părere că Eichmann era un personaj ridicol. Am citit în repetate rânduri răspunsurile pe care le-a dat în cadrul anchetei, însumând 3600 de pagini. Nici nu mai ştiu de câte ori am râs în hohote. Mulţi mă acuză pentru această reacţie", a declarat Hannah Arendt.

Subiectul răului o preocupă toată viaţa. Transcrierile unor cursuri universitare initulate „Despre problema răului” au apărut în Germania în anul 2006. Aceste prelegeri analizează din nou răul în faţa căruia capitulează chiar şi limbajul, tematizat de Arendt în cartea despre Eichmann. Această formă a răului îşi are originea în refuzul oamenilor de a gândi pe cont propriu. Consecinţa este incapacitatea de a se transpune în situaţia potenţialelor victime. De pildă, Adolf Eichmann nu se gândise niciodată la situaţia disperată a evreilor, ci organiza în mod mecanic transportul lor în lagărele morţii. La fel de puţin contează pentru teroriştii sinucigaşi destinul victimelor lor inocente. Din acest punct de vedere, cartea lui Arendt despre procesul împotriva lui Eichmann şi prelegerile ei pot fi interpretate în ziua de astăzi drept contribuţii la dezbaterile despre originile terorismului.

Hannah Arendt a trecut în eternitate pe 4 decembrie 1975. Întreaga ei viaţă a fost marcată conştiinţa faptului că indiferenţa morală şi politică reprezintă cel mai mare pericol.

  • Data 13.10.2006
  • Autoare/Autor Udo Marquardt / Alexandra Sora
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2qs
  • Data 13.10.2006
  • Autoare/Autor Udo Marquardt / Alexandra Sora
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2qs