1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Aventura mea germană

Ştiinţă fără graniţe – cercetarea în Germania

Germania a încercat, în ultimii ani, să devină tot mai atractivă pentru cercetătorii străini. Între altele, şi-a reformat legislaţia referitoare la străinii care aleg să trăiască în Republica Federală.

Cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă din străinătate – fie ca erau din Uniunea Europeană, fie din afara ei – nu le era prea simplu să găsească un loc de muncă sau cercetare în Germania. Între timp, situaţia s-a schimbat: circa opt procente din totalul celor angajaţi în cercetare, în mediul universitar german, sunt străini; printre ei, peste 2000 de profesori.

Mai mulţi cercetători pentru Germania

Conform Serviciului German pentru Schimburi Academice cu Străinătatea (DAAD), numărul cercetătorilor veniţi în ultimii ani din străinătate a crescu constant. În 2005 trăiau între Alpi şi Marea Nordului aproximativ 20.000 de cercetători străini; patru ani mai târziu, numărul lor atingea deja circa 30.000. La această creştere numerică, materializată în special prin venirea multor rezidenţi din afara Uniunii Europene (aşa numitele „state terţe“), a contribuit semnificativ reforma, din anul 2007, a legislaţiei dedicate imigraţiei.

Posturile din cercetare sunt de acum mult mai accesibile celor din statele terţe. Înainte de reformă, cercetătorii aplicanţi trebuiau să parcurgă etapa obţinerii unui permis de rezidenţă cu scop lucrativ. Documentaţia candidatului era verificată de către autoritatea responsabilă cu migraţia şi de agenţia federală pentru muncă.

Noua lege schimbă situaţia: cercetătorii candidaţi au nevoie de un permis de rezidenţă cu drept explicit de crecetare, pe care îl obţin în baza unei birocraţii mult simplificate. Condiţia necesară este ca cercetătorul străin să fi încheiat o înţelegere oficială cu una dintre instituţiile ştiinţifice recunoscute ca atare din Germania.

Condiţii simplificate

Cu un permis de şedere cu scopuri ştiinţifice, cercetătorilor sosiţi în Germania li se permite să muncească şi în afara universităţii dar şi să predea în cadrul facultăţilor. A dispărut, între timp, regula ce prevedea că poziţia vacantă din cercetare este oferită unui candidat din „statele terţe“ doar după ce au fost epuizate căutările pentru angajarea unui cetăţean german sau dintr-un alt stat UE. Această condiţie însemna, pentru cercetătorii din afara Uniunii Europene, o barieră aproape de nedepăşit.

Pentru a obţine un permis de şedere ca cercetător, aplicanţii tebuie să îşi poată asigura cel puţin mijloacele de subzistenţă; aceasta înseamnă că în landurile vechi trebuie să aibă venituri de cel puţin 1750 de euro net, în vreme ce în noile landuri, din estul ex-redegist, suma minim câştigată trebuie să fie de 1500 de euro.

Posibilităţi noi şi pentru doctoranzi

Reglementările reformate sunt valabile şi pentru doctoranzii care îşi pregătesc dizertaţia în cadrul unei cercetări convenite cu instituţii de profil recunoscute.

Cercetătorii care au deja permis de şedere într-un alt stat membru al Uniunii Europene, eliberat conform normelor comunitare, au, totuşi, nevoie de viză şi de permisul aferent de şedere în Germania, dacă doresc să îşi desfăşoare parte din cercetare în Republica Federală.

Cei originari din state ai căror cetăţeni au nevoie de viză de intrare în Germania o vor solicita în misiunile diplomatice din ţările lor de origine. De obţinerea permisului de şedere se ocupă biroul pentru străini al institutului de cercetare din Germania.

Cercetătorii străini îşi pot aduce, pe perioada şederii în Germania, partenerul de viaţă şi copiii de până până la 16 ani, aceştia beneficiind de aceleaşi drepturi de rezidenţă. Aceasta înseamnă că partenerul de viaţă primeşte, pe perioada cercetării, drept de muncă şi poate deopotrivă să se angajeze sau să lucreze ca freelancer.