Şocul de la Dimona | GLOBAL | DW | 05.02.2008
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Şocul de la Dimona

Deşi soldat cu o singură victimă din rândul populaţiei civile, atentatul de la Dimona, localitatea adăpostind reactorul atomic israelian ridică o serie de probleme de ordin politic şi militar.

default

Scena atentatului de la Dimona

Primul atentat terorist „sinucigaş” comis de mai bine de un an în Israel a avut loc ieri, la Dimona, în sudul Ţării Sfinte şi s-a soldat cu moartea celor doi terorişti şi a unei localnice, aflate întîmplător la faţa locului. Atacul a fost revendicat de o serie de grupări teroriste, între care şi o aripă a grupării Fatah, avândul în frunte pe preşedintele palestinian Mahmud Abbas.

Deşi soldat cu o singură victimă din rândul populaţiei civile, atentatul de la Dimona ridică o serie de probleme de ordin politic şi militar.

Aceasta nu pentru că atentator ar fi fost deosebit de sângeros. Dimpotrivă,  

reverberaţiile deflagraţiei declanşate de primul atentator în centrul comercial al  Dimonei l-au trântit la pământ pe cel de-al doilea terorist, care n-a mai apucat să-şi detoneze bomba de la centură, înainte de a fi împuşcat de un poliţist.

Într-un mesaj video, unul dintre cei doi terorişti a declarat că acţiunea sa ar constitui o răzbunare pentru asedierea fâşiei Gaza de către statul evreu.

Or, Gaza, controlată de gruparea extremistă islamică Hamas, care se opune negocierilor de pace dintre Israel şi autoritatea palestiniană condusă de Mahmud Abbas, a fost recent scena unei luări cu asalt în masă, de către populaţia locală, a frontierei egiptene.

Deloc întâmplător, asaltul fusese organizat şi pus în aplicare de către Hamas.

În urma intenselor proteste israeliene şi americane, oficialităţile egiptene au hotărât, după zile în şir de pasivitatem, să reînchidă graniţa dintre Gaza şi Egipt. Dar în acest răstimp au ieşit din fâşie, pătrunzînd pe teritoriul egiptean, numeroşi extremişti, sunt de părere forţele de securiate israeliene. Iar între Dimona, o localitate aflată în deşertul Neghev, în sudul statului evreu şi frontiera egipteană, situată în aceiaşi regiune, e o distanţă relativ redusă.

E deci extrem de probabil ca atentatorii de la Dimona, originari din ţinutul guvernat de Hamas, să se fi inflitrat în Israel traversând mai întâi frontiera dintre Gaza şi peninsula egipteană Sinai, apoi cea dintre Egipt şi statul evreu.

Ca atare, atentatul, revendicat de mai multe organizaţii teroriste, între care şi o facţiune a "Brigăzilor al Aksa", constituind o parte a organizaţiei "Fatah", conduse de preşedintele palestinian Abbas, va avea certe consecinţe de ordin securitar.

E foarte posibil ca la Ierusalim să se resuscite un mai vechi plan al ministerului israelian al apărării.  Proiectul prevede edificarea unui gard de securitate extrem de lung, care să apere mai eficient frontiera israeliano-egipteană din deşerturile Sinai şi Neghev.

Pe de altă parte, şocul de la Dimona, e cu atât mai puternic, cu cât în localitate se află centrul  nervos al programului nuclear israelian. Mulţi îşi vor pune desigur întrebarea cât de sigur e reactorul de la Dimona.

Şocul se va repercuta şi asupra atmosferei negocierilor de pace israelieno-palestiniene, amplificînd presiunile asupra liderilor ambelor tabere.

Deşi Mahmud Abbas a condamnat atentatul, liderul palestinian a atribuit o parte din vină raidurilor israeliene menite să pună capăt tirurilor de rachete, lansate  din Gaza asupra localităţilor evreişti.  Această poziţie precum şi implicarea Brgăzilor al Aksa nu vor spori încrederea israelienilor în autenticitatea dorinţei de pace a lui Abbas şi cu atât mai puţin în capacitatea sa de a-şi impune autoritatea internă şi de ao garanta pe viitor.

Simultan, reluarea atentatelor sinucigaşe va spori nemulţumirile israeliene provocate de jalnicul bilanţ politic şi militar al guvernului Olmert. Un guvern, hotărât iată să rămână în funcţie, deşi a fost puternic criticat de comisia independentă Winograd, care a investigat şi scos în evidenţă multiplele decizii eronate ale executivului în timpul războiului din 2006, purtat împotriva grupării libaneze, proiraniene, Hizbullah.