1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Şi totuşi dezbaterea e necesară

După experienţa populismului acerebrat din 2008, ar fi nevoie acum de recuperarea discursului raţional, a propunerilor plauzibile şi mai ales a dezbaterii critice reale şi nu a insultelor şi ofenselor.

Primul ministru, Victor Ponta, a refuzat pe bună dreptate să participe la o dezbatere cu Adrian Videanu despre programele economice ale celor două tabere politice. ARD pare incapabilă să-şi desemneze un candidat la funcţia de prim-minstru, ceea ce îi scade serios credibilitatea. Din ezitările stânjenitoare ale lui Vasile Blaga s-a putut înţelege doar faptul că alianţa este o asociere nestructurată, un mic haos ţinut temporar sub control şi din care mai răzbat totuşi mesaje dintre cele mai stridente şi neadecvate. Adrian Videanu este cu siguranţă un om competent, dar câtă vreme nu este investit cu întreaga autoritate a unui prezumtiv şef de guvern, el nu poate prelua rolul de debateur al alianţei. Măcar atât ar fi putut înţelege ARD din alegerile americane: cei care dezbat public programele partidelor sunt chiar cei investiţi să preia conducerea executivului. Dar aceeaşi distribuţie a rolurilor se regăseşte şi în Europa occidentală şi nu reprezintă altceva decât logica simplă a responsabilităţii politice. Faptul că în ultimii ani guvernul a fost condus prin pârghii netransparente şi de oameni care nu purtau întreaga responsabilitate a acţiunilor lor, a fost cauza principală a dezastrului PDL.

Şi totuşi o dezbatere ar fi mai necesară ca oricând. După experienţa populismului acerebrat din 2008, atunci când toate partidele (cu excepţii minime) s-au aliniat pe o poziţie absurdă, ar fi nevoie acum de recuperarea discursului raţional, a propunerilor plauzibile şi mai ales a dezbaterii critice reale şi nu a insultelor şi ofenselor.

Politica fiscală, de pildă, ar trebui să fie discutată pe înţelesul publicului larg, căci dacă ea rămâne în cercurile închise ale unor specialişti, nu vom putea pretinde niciodată alegătorilor români să voteze inteligent. ARD propune reducerea cotei unice la 12%, şi reducerea cotei angajatorilor pentru asigurările sociale. E cu putinţă aşa ceva? USL a propus la rândul ei o reducere a fiscalităţii pentru persoanele cu venituri mici, în două trepte la 12% şi la 8%, cota pentru veniturile mai mari şi cota pentru profitul companiilor urmând să rămână la 16%. Dar este de remarcat că din momentul în care a preluat guvernarea şi a văzut lucrurile cu alţi ochi, USL a amânat punerea în aplicare a acestor reduceri. Pentru 2013, primul ministru Victor Ponta nu a prevăzut nicio scădere a fiscalităţii. Prinsă în cadrul unui program cu FMI, constrânsă de plata datoriei externe, limitată de scăderea investiţiilor şi de faptul că nu are un motor propriu al economiei, România ar trebui, în viziunea USL, să adopte o politică de maximă prudenţă care să nu pună în pericol veniturile la bugetul statului. Guvernul actual este încurajat în propunerile sale şi de ultimile evaluări ale FMI. În cursul zilei de joi şeful misiunii FMI în România, Erik de Vrijer, a făcut înaintea întrevederii cu preşedintele Traian Băsescu declaraţii cât se poate de elocvente: ”Credem că privind stabilizarea macroeconomică s-au făcut eforturi foarte importante pentru menţinerea sub control a bugetului şi credem că este lăudabil faptul că deficitul se află sub control pentru a fi sub deficitul de 3% pe ESA. Credem că aceasta este o realizare foarte importantă care pregăteşte cadrul pentru ca anul viitor să se normalizeze de asemenea politica fiscală, pentru că vor fi eforturi mai mici pentru reducerea deficitului decât în acest an”.

Dacă România nu doreşte să procedeze ca Ungaria, care a denunţat la un moment dat programul cu FMI pentru a reveni apoi în condiţii mai grele, atunci cu siguranţă că programul anunţat de USL este mai adecvat decât proiectul ARD.

Admiţând însă că FMI se înşeală, opoziţia ar trebui cu atât mai mult să prezinte o argumentaţie amplă a punctelor sale de vedere, care să aibă în vedere nu doar chestiunea strict economică, dar şi consecinţele politice ale denunţării acordului cu FMI.

În fine, să ajungem la esenţa problemei. Adrian Videanu şi ceilalţi specialişti ARD ştiu de fapt prea bine că denunţarea acordului cu FMI, într-un moment fragil ca acesta, nu este recomandabilă. Dar ei speră ca prin propunerile lor să diminueze pierderile şi să mai prindă în mreje pe radicalii care timp de 4 ani de zile au criticat dinspre dreapta politicile guvernului Boc. Preşedintele Traian Băsescu care s-a întâlnit astăzi cu reprezentantul FMI, Erik de Vrijer, şi care cunoaşte prea bine situaţia economică a ţării, nu ar achiesa în niciun caz la denunţarea acordului cu FMI. Ba mai mult, el s-a pronunţat pentru continuarea lui încă o bună bucată de vreme. S-ar părea aşadar că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu are dreptate atunci când spune că ARD va reduce cota unică la 12% la fel cum a majorat salariile profesorilor. Or, în aceste condiţii, pretenţia ARD de a declanşa o dezbatere „unu la unu”, pe teme economice, pare să fie ea însăşi o biată fanfaronadă.