1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Şeicii plătesc bani frumoşi pentru arme germane

Puţine regiuni ale lumii au o densitate de arme aşa de mare ca Orientul Mijlociu.

Miliardarii petrolului arab au ieşit iarăşi la cumpărături. De fapt, vânzătorii s-au dus la porţile palatelor petrolului arab. Înalta tehnologie militară este expusă, zilele acestea, în Abu Dhabi, la IDEX, târgul internaţional al producătorilor şi comercianţilor de arme.

Între timp, saudiţii au pus ochii pe tancurile şi navele de patrulare costieră fabricate în Germania. În decembrie 2012, când s-a aflat despre tancuri, opoziţia de la Berlin a făcut-o cu ou şi cu oţet pe cancelara Angela Merkel. Acum, când prinţii arabi vor bărci rapide cu tehnologie militară în valoare de 1,5 miliarde de euro, dezbaterile revin în actualitate. Suma anterior amintită reprezintă, singură, mai mult decât tot ce a cheltuit Arabia Saudtită în 2011 pe cumpărăturile ei militare făcute în Germania. Atunci, tranzacţiile însumaseră 1,3 miliarde de dolari, valoare care plasează monarhia arabă pe locul 11 în topul celor mai buni parteneri de afaceri ai producătorilor germani de bunuri de uz militar.

Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Kuweitul, Irakul, Iordania, Algeria şi Israelul sunt la fel de interesate de producţia germană de arme. Şeicii au invitat la IDEX 1100 de expozanţi din 60 de ţări. Şi nu le e suficient să vadă produsele expuse; au comandat o punere bizară în scenă a unui adevărat asalt asupra unui oraş-port. Tehnologia "made in Germany" ocupă unul dintre cele mai mari standuri. Tehnică pe care şeicii din Orientul Petrolier ştiu că se pot baza, în cazul în care oraşe întregi se trezesc să pună în practică lecţiile învăţate în vremea din urmă de la actorii principali ai primăverilor arabe.

De la Bosfor până la Golful Persic (sau Arab) se întinde una dintre zonele cu o concentraţie extrem de ridicată de arme. Cea mai dens militarizată, conform unui studiu intitulat Indexul Militar Global. "Într-o astfel de regiune, trebuie să fii foarte atent cui îi vinzi arme. O ţară precum Emiratele Unite este, de exemplu, relativ stabilă", comentează Christian Mölling, expertul în armament al Fundaţiei Ştiinţă şi Politică din Berlin. Guvernul german, pe de altă parte, consideră Arabia Saudită ca fiind un factor de stabilitate regională, chiar dacă acceptă diferenţele evidente în materie de practica drepturilor omului. Doar că asemenea excepţii acceptate de Executivul federal riscă să nască antecedente, astfel că şi alte ţări cu majore deficite democratice ar putea deveni, cu acordul autorităţilor de la Berlin, cumpărători ai producţiei germane de armament, avertizează Jan Grebe, cercetător la Bonn International Center for Conversion. Să nu uităm, aminteşte Grebe, că tancuri livrate Arabiei Saudite au ajuns să fie scoase în stradă împotriva protestatarilor din Bahrein.

Altfel, se mai zvoneşte că Arabia Saudită îşi pune la punct arsenalul cu bătaie spre principalul inamic regional, Iranul. Sunt speculaţii, dar e limpede că Iranul rămâne rivalul principal. Şi chiar dacă Iranul este, deocamdată, adversarul întregii lumi, un control al depozitelor militare şi chiar o strategie de dezarmare ar fi mai eficiente decât o escaladare a accesului la tehnologii de război, crede Jan Grebe. În plus, tehnologia militară este un bun de lungă folosinţă - şi nu poţi niciodată ştii cum vor evolua, peste ani, constelaţiile politice ale actualilor prieteni şi în mâinile cui ajung, la un moment dat, armele livrate astăzi unor parteneri de încredere, puntează Grebe.

În context iranian, e evident că Israelul, la rându-i, are nevoie de protecţie. Cancelara federală Angela Merkel plasa securitatea statului evreu printre obiectivele naţionale ale Germaniei. Când, anul trecut, Egiptul a comandat submarine germane, Guvernul federal a asigurat Israelul că va bloca orice livrare, în cazul unor manifestări anti-israeliene ale puterii conduse la Cairo de Mohamed Mursi. În paralel, însă, cu măsurile de precauţie, Germania livrează Israelului submarine ce se pot preta la încărcături nucleare.

Opoziţia de la Berlin doreşte, însă, o lege ce să permită controlul comerţului cu arme. În opinia liderului parlamentarilor ecologişti, Jürgen Trittin, legea ar trebui să interzică explicit livările către ţări ce ameninţă securitatea Germaniei şi care pun în pericol securitatea şi libertăţile propriilor cetăţeni. Propunerea verzilor supără industria de profil, puternic orientată către Orientul Mijlociu, după ce statele europene şi-au redus simţitor dispozitivele militare şi au mai şi căzut pradă crizei. Reporterul revistei Der Spiegel, prezent la târgul din Abu Dhabi, citează textual un antreprenor de arme care admite că este prezent la IDEX pentru a contrabalansa tendinţa de stagnare de pe piaţa europeană.

În fine, nu în ultimul rând, autorităţile federale nu pot fi decât interesate ca piaţa de armament să îşi dorească produse germane de înaltă tehnologie. Oricum, cred antreprenorii germani, banii câştigaţi de şeici de pe urma petrolului vândut europenilor se duc în bună parte în achiziţionarea de arme. Poate,

prin intermediari, chiar germane. De ce nu ar fi, în acest caz, producătorii germani livratori direcţi?