1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Şansele şi riscurile negocierilor de reconciliere dintre Fatah şi Hamas

Până la sfârşitul lunii martie, grupările rivale palestiniene, Fatah şi Hamas, doresc să-şi rezolve diferendele şi să alcătuiască un guvern de uniune naţională care să administreze teritoriile palestiniene.

default

Azzam al-Ahmed, din delegaţia Fatah, în dreapta, şi liderul Hamas din Gaza, Mahmoud Zahar, în stânga, în timpul negocierilor de reconciliere de la Cairo

Acestea au fost obiectivele anunţate de participanţii la mult-aşteptata conferinţă de reconciliere palestiniană, care a avut loc la Cairo.

Cei uniţi sunt mai puternici, spune proverbul. Dacă aceasta se aplică şi în cazul palestinienilor, rămâne de văzut. Orice compromis presupune concesii din partea părţilor implicate.

Este sub semnul întrebării dacă aceste concesii nu vor crea la rândul lor alte probleme. În special în problema prinicpală dintre Fatah şi Hamas: pacea cu Israelul şi încheierea conflictului vechi de decenii din Orientul Mijlociu.

Mişcarea Fatah, a preşedintelui palestinian, Mahmud Abbas, s-a angajat pentru un acord de pace cu Israelul, chiar dacă acest obiectiv pare încă foarte îndepărtat iar disponiblitatea Fatah nu a generat până acum progrese politice în procesul de pace.

Hamas, pe de altă parte, abordează o politică opusă: de nerecunoaştere a statului Israel, şi deci a tuturor tratatelor semnate de israelieni şi palestinieni, precum acordul de la Oslo, care stipulează pacea în regiune şi soluţia a două state independente - Israel şi Palestina.

Nu se ştie cum vor putea fi conciliate aceste poziţii diametral opuse. Concret, ieşirea din impas ar însemna schimbarea abordării Hamas. Nu doar Israelul, ci întreaga comunitate internaţională, apreciază că nu se poate negocia decât cu părţile dispuse să facă pace. O aliniere a Fatah la poziţia Hamas ar însemna sfârşitul procesului de pace.

Este de neconceput, de asemenea, că Fatah şi Hamas ar putea forma un guvern comun, atât timp cât poziţiile se bat cap în cap. O problemă asemănătoare a existat în Liban, la cooptarea în executiv a mişcării radicale Hezbollah. Totuşi, în Liban diferenţele de opinie dintre premierul Siniora şi Hezbollah vizau în principal probleme interne şi doar apoi conflictul cu Israelul.

Acesta este însă în centrul diferendelor dintre cele două grupări palestiniene. Palestinienii trebuie să decidă dacă vor să recadă în vremurile negre ale conflictului deschis cu Israelul sau vor să o apuce pe drumul spre pace. Un drum plin de pericole, dar singurul capabil să ducă la împlinirea visului palestinian, de creare a unui stat independent.

Comunitatea internaţională ar trebui să sprijine reconcilierea palestiniană. Dar nu renunţând la propriile principii şi recunoscând Hamas, fără ca această grupare să-şi schimbe politica, cum se vehiculează în special în anumite cercuri europene.

Printre prevederile la care nu se poate renunţa este că nu trebuie recunoscut niciun stat, partid sau grupare care doresc distrugerea altor ţări. Ceea ce a fost valabil în cazul Irak-Kuweit trebuie să fie valabil şi în cazul Hamas-Israel.

Discuţiile cu Hamas sunt importante, pentru că acestei mişcări trebuie să i se explice că se află pe un drum greşit. Că poziţia Hamas nu este criticată din punct de vedere religios, ci pentru că este incompatibilă cu standardele politice internaţionale.

Dacă gruparea Hamas va renunţa la linia actuală, nu ar mai avea de ce să fie contestată, atât de către comunitatea internaţională, cât şi de către Israel.