1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Şansa unui nou început

Uniunea Social Liberală a lansat un program de guvernare, care pare să reia în multe privinţe un fir întrerupt cu patru ani în urmă.

default

Lansarea programului USL oferă cel puţin şansa unei dezbateri. Dar e o şansă care poare fi risipită uşor, aşa cum s-a întâmplat în toamna anului 2008, când principalele rivale PSD si PDL au abandonat toate proiectele la care lucraseră până atunci, declanşând furibunda „licitaţie” pentru pensii şi pentru salarii.

În prima parte a anului 2008, PDL reflecta încă la proiecte economice menite să împace anumite revendicări sociale cu imaginea de partid al dreptei. Adrian Videanu bunăoară, explica la un moment dat, în cerc restrâns, că pregăteşte o excelentă lovitură electorală, promiţând mărirea salariului minim pe economie.

El susţinea că nu îşi face griji cu privire la electoratul dreptei, deoarece mărirea salariului minim ar fi fost, cel puţin în acel context, o măsură de dreapta, de natură să scoată la iveală munca la negru.

E mai puţin important dacă Adrian Videanu argumenta sau nu corect. Important este că existau premisele ca viitoarea campanie electorală să fie o competiţie de proiecte şi nu una de pamflete şi replici în răspăr.

Nu mult după aceea PSD îşi anunţa programul economic care prevedea o politică fiscală foarte asemănătoare cu cea anunţată recent: cota maximă rămânea la 16%, celelalte impozite pe venit înşirându-se regresiv până la zero. Pe atunci PSD propunea scutirea completă de impozite pentru cei cu venitul minim.

E adevărat că existau mai multe variante de lucru, inclusiv cota progresivă mai ridicată, dar însoţită de deduceri pentru tot ce însemna asigurări de sănătate şi pensie. În fine, programul economic al PSD prevedea şi creşterea salariului minim pe economie, de care, neoficial, vorbise în primăvara aceluiaşi an Adrian Videanu.

PDL a pregătit la rândul său un program electoral pe care, din motive necunoscute, nici măcar nu l-a mai publicat. Acel program nu conţinea însă nimic nou faţă politica dusă de guvernul Tăriceanu şi nici măcar mărirea salariului minim, care fusesese deja anunţat oficial de PSD.

Conştienţi, poate, că bătălia electorală nu ar fi putut fi câştigată decât pe teren economic şi că beneficiile cotei unice nu mai erau suficiente, strategii PDL au aruncat toate planurile la coş, dezlănţuind campania pentru salarii. A fost un moment de cumpănă, când unii militanţi PDL au dezaprobat legea de creştere a salariilor cu 50%, conformându-se apoi consemnului de campanie.

Teodor Stolojan, de pildă, care declarase unei agenţii străine că legea salariilor este o imensă greşeală şi că cine va veni la guvernare va trebui să dreagă oalele sparte, avea să pledeze energic în favoarea ei, două zile mai târziu.

Militanţii PSD nu aveau nevoie de îndemnuri ca să intre la rândul lor în competiţie, din moment ce legea fusese iniţiată de ei. Dar este de menţionat că au renunţat astfel la proiecte mai bune şi mai elaborate în schimbul unei campanii greşite şi unilaterale.

Astăzi însă, într-o ambianţă mult mai sceptică şi mai favorabilă reflecţiei, România are şansa să recupereze timpul pierdut şi să reia o dezbatere întreruptă cu ani în urmă.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre Iancu