1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Între biciul rusesc şi zăhărelul apusean

În ciuda insistentelor apeluri americane şi europene, preşedintele Rusiei, Medvedev, a dat curs revendicării Dumei de stat de la Moscova şi a recunoscut independenţa provinciilor georgiene Abhazia şi Osetia de Sud.

default

Cancelarul Angela Merkel în faţa hărţii unei Europe, care, spre bucuria Moscovei, continuă să fie profund divizată.

Efectele acestei decizii n-au întârziat să se facă simţite, inclusiv în turneul pe care-l întreprinde în prezent cancelarul german Angela Merkel în Suedia şi două din cele trei ţări baltice.

În reacţie la decizia preşedintelui Medvedev de a recunoaşte suveranitatea secesioniştilor abhazi şi oseti, valoarea acţiunilor negociate la bursa de la Moscova a cedat subit şi masiv. Semn al extraordinarei nervozităţi iscate şi în mediile de afaceri de politica oficialilor ruşi, prăbuşirea valorilor bursiere nu constituie decât un indiciu al amplificării fără precedent a tensiunilor marcând raporturile dintre Rusia şi occident.

Înainte de a-şi anunţa intenţia de a proceda prin decret la recunoaşterea independenţei celor două provincii georgiene, Medvedev primise stăruitoare mesaje de la preşedintele american George Bush şi de la şefa executivului german, Angela Merkel. Ambii îi ceruseră să nu dea curs hotărârii forului legislativ moscovit, copios dominat de formaţiunea veritabilului stăpân al Rusiei, Vladimir Putin.

Aflată într-un dificil turneu în trei din ţările cele mai critice la adresa lipsei de fermitate manifestate de UE faţă de Rusia, Merkel reliefase clar şi fără echivoc caracterul "ilegal, din punctul de vedere al dreptului internaţional", al hotărârilor parlamentului moscovit, de a valida independenţa celor două provincii.

Germania nu vrea însă, deocamdată, să dea curs cererilor suedeze, poloneze şi baltice, de înăsprire sensibilă a tonului UE faţă de Kremlin.

Cancelarul înţelege bine că atât UE cât şi alianţa NATO au fost plasate de Rusia în faţa unui test decisiv şi că este imperativ ca alianţele occidentale să vorbească în această criză cu un singur glas. Or, atât Uniunea Europeană alianţa nord-atlantică continuă să fie profund scindate.

În ce-o priveşte, Germania îşi acoperă o treime din necesarul de gaz metan din importuri ruseşti. Interesele comerciale şi schimburile economice bilaterale germano-ruse au sporit considerabil, în ultimii ani. Încât, deşi a calificat demersurile Moscovei drept „absolut inacceptabile”, Merkel a continuat să pledeze în favoarea menţinerii deschise a canalelor de comunicaţie cu Moscova. „E-adevărat, că nu putem trece la ordinea de zi (ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic”, dar… problemele pendinte nu se rezolvă dacă încetăm să vorbim unii cu alţii”, i-a declarat cancelarul, la Talinn, premierul eston Andrus Ansip.

Ceea ce nu e de natură să aplaneze temerile esteuropenilor şi să dezamorseze încordarea care a recotropit ţările aflate cândva sub ocupaţie sovietică.

Estonia, bunăoară, nu dispune nici în prezent de un tratat de frontieră cu Rusia. Moscova a blocat la mijlocul deceniului trecut semnarea unui astfel de document, sperând în mod vădit ca absenţa lui să împiedice aderarea Estoniei la NATO şi UE. Deloc de mirare că Estonia, care are o importantă minoritate rusă şi a trecut anul trecut prin tulburări violente declanşate de o dispută naţionalistă cu Rusia, s-a declarat din capul locului solidară cu Georgia, împreună cu celelalte state baltice, precum şi cu Polonia şi Ucraina.

Înainte ca Merkel să plece în Lituania, liderul eston şi-a reiterat în mod categoric poziţia, reliefând că nu va părăsi la greu Georgia.

Potrivit lui, evenimentele din Caucaz constituie "un punct de cotitură", necesară fiind accelerarea integrării europene a Georgiei.

Intransigenţa baltică a sfârşit prin a da unele roade, fie şi anemice. Obligată, întru evitarea escaladării divergenţelor, să părăsească terenul vorbelor şi să treacă, măcar simbolic, la fapte, cancelarul a evocat zăhărelul introducerii de înlesniri de călătorie pentru georgieni. Fiindcă, pe moment, abhazii ori oseţii cu paşaport rusesc, care se deplasează în ţările europene se bucură, culmea, de facilităţi în acordarea de vize, de care gruzinii încă nu beneficiază.

E însă greu de crezut că o asemenea măsură nu tocmai foarte costisitoare ar putea calma uriaşele aprehensiuni ale „noii Europe”, care se confruntă nu de azi de ieri cu spectrul biciului rusesc.